Papa Francisc a promulgat în data de 26 martie 2019 o scrisoare apostolică în formă de motu proprio, intitulată ”Communis vita”, cu privire la unele aspecte problematice ale vieții comunitare a persoanelor consacrate. Documentul, care aduce modificări canonului 694, a fost semnat de pontif pe 19 martie a.c. și intră în vigoare în 10 aprilie 2019.
Sala de presă a Sf. Scaun a difuzat marți, 26 martie 2019, scrisoarea apostolică în formă de motu proprio a papei Francisc intitulată ”Communis vita” cu privire la unele aspecte problematice ale vieții comunitare a persoanelor consacrate. Semnată în solemnitatea Sf. Iosif, 19 martie a.c., scrisoarea intră în vigoare în 10 aprilie 2019.
”Fizionomia pe care o prezintă astăzi «viața fraternă în comun» în numeroase țări”, se citește într-o notă explicativă a secretarului Congregației pentru Institutele de viață consacrată și Societățile de viață apostolică, arhiep. José Rodriguez Carballo, ofm., ”arată numeroase transformări față de trecut. Aceste schimbări, împreună cu speranțele și dezamăgirile care le-au însoțit și continuă să le însoțească, cer o reflecție în lumina Conciliului Vatican II. Acestea au condus la efecte pozitive, dar și la altele mai discutabile”.
Printre altele, observă cu realism secretarul Congregației amintite, ”în unele locuri se pare că însăși comunitatea călugărească ar fi pierdut din relevanță în ochii persoanelor consacrate și că nu ar mai constitui un ideal de urmărit”. Același adevăr era exprimat și în 2 februarie 1994 de instrucțiunea ”Viața fraternă în comunitate”, un document publicat de Congregația pentru Institutele de viață consacrată.
Una din dificultățile întâlnite este ”absența nelegitimă” a persoanelor consacrate din propria comunitate. Scrisoarea motu proprio a papei Francisc ”Communis vita” atrage atenția, întocmai, asupra acestui aspect crucial la identității persoanelor consacrate.
Prin Scrisoarea sa, papa a modificat canonul 694 din Codul de Drept Canonic (CDC). La §1 se introduce un al treilea motiv de demitere ipso facto din Institutul religios: absența nelegitimă din Casa călugărească prelungită, în sensul can. 665 §2, timp de 12 luni fără întrerupere, ținând cont de faptul că persoana consacrată este nereperabilă. Acest motiv se adaugă la celelalte două: dacă a abandonat în mod notoriu credința catolică și dacă a încheiat căsătorie sau a atentat căsătoria, chiar și numai civil.
În aceeași Scrisoare motu proprio Sfântul Părinte a adus precizări, adăugând la §3 procedura de urmat în cazul noului motiv de demitere din viața consacrată și integrând cele stabilite la §2 al aceluiași canon, care a rămas neschimbat. Atare modificare contribuie la soluționarea unor situații particulare legate de absența nelegitimă a unei persoane consacrate din Casa religioasă, făcând o referință specială la persoanele consacrate care ”uneori nu pot fi reperate”. Această speță, mai afirmă mons. Carballo, a început să fie din ce în ce mai frecvent întâlnită în ultimii ani: primind un permis de absență temporară sau prin acordarea unui indult de exclaustrare (cf. can. 686, §1 CDC), persoanele consacrate nu s-au mai întors în comunitate intrând, astfel, într-o condiție diferită, de absență nelegitimă.
Sfântul Părinte a dispus ca textul Scrisorii apostolice motu proprio ”Communis vita” să fie promulgat prin intermediul publicării în «L’Osservatore Romano», precizându-se, în același timp, că nu are efecte legislative retroactive și că intră în vigoare în 10 aprilie 2019.
