Ceea ce se întâmplă în inimă, atitudinea inimii, este cu adevărat punctul de cotitură a toate. Igiena inimii ar trebui să fie prima noastră preocupare reală. Acolo se decide cu adevărat destinul nostru.
“Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
De are cineva urechi de auzit să audă.
Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.
Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce?
Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.
Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.
Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”
“Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă De are cineva urechi de auzit să audă.” Reflecția revoluționară pe care Isus o pronunță în Evanghelia de astăzi este asemănătoare revoluției copernicane în viziunea religioasă, nu numai a poporului lui Israel, ci și a fiecăruia dintre noi. De fapt, Isus afirmă că nu trăim o viață bună sau rea din punct de vedere spiritual, în funcție de ceea ce este extern și vine în contact cu noi. Iar referința nu este numai la ceea ce Israel considera pur sau impur în alimente.
Același discurs este valabil la nivel existențial pentru tot și pentru toate. De fapt, factorii externi nu reglează sau distrug viața. Nu este durerea sau bucuria care mi se întâmplă cea care decide soarta existenței mele. Ceea ce contează cel mai mult este atitudinea inimii față de elementele externe. Inima este discriminantă, și nu circumstanțele sau lucrurile din afara noastră. “Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”
Prin urmare, ar trebui să nu mai aruncăm vina pentru ce se întâmplă cu noi, asupra factorilor externi, asupra a ceea ce întâlnim experimentăm, dar mai degrabă să ne întrebăm cu ce atitudine a inimii trăim viețile noastre. Ceea ce se întâmplă în inimă, atitudinea inimii, este cu adevărat punctul de cotitură a toate. Igiena inimii ar trebui să fie prima noastră preocupare reală. Acolo se decide cu adevărat destinul nostru.
În fine, este suficient să ne gândim la povestea regelui David: când a fost ales, profetul Samuel i-a examinat pe toți ceilalți frați ai săi, dar încă de la început Dumnezeu îl avertizase pe Samuel: "Nu mă uit la ce se uită omul. Omul se uită la aparențe, Eu mă uit la inimă ". Dumnezeu nu a încetat niciodată să raționeze astfel, însă noi ar trebui să începem să ne adaptăm acestei pedagogii divine. (Mc 7, 14-23).
De don Luigi Maria Epicoco
Traducere: Ioan-Ștefan Dumitraş
