Bucuria est un sentiment ce exaltă ființa umană, o emoție profundă ce-i dă omului aripi. Încă de la începuturi Dumnezeu a vrut ca omul să fie bucuros, fericit. Să guste și să tăriască din bucuria Creatorului; din acea bucurie a lui Dumnezeu manifestată în fiecare etapă a creației.
Omul, la rândul său, este invitat să-și trăiască viața cu multă bucurie. În calitate de administrator al creației, este chemat să se bucure în lucrarea lui Dumnezeu: să se bucure că Dumnezeu este Dumnezeu, că el este fiul său, că are la dispoziție toate minunile creației.
Păcatul, pe care părinții noștri Adam și Eva l-au introdus în lume, a atras ca o consecință tristețea. Astfel, darul originar a fost înlocuit de o mare frică, o neîncredere, regăsită în întrebarea multor contemporani de-ai noștri: Dorește Dumnezeu bucuria, fericirea mea?
Da. Dumnezeu vrea. Important e să ne dorim și noi. Pentru creștini bucuria este Cristos, este bucuria profețită de Isaia: „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului...” (Isaia 9, 1-2). Este bucuria de a fi mântuiți, este bucuria care izvorăște din inima lui Cristos și pe care ne-o comunică.
Papa Francisc spune că: «Bucuria este respirația creștinului; un creștin care nu este bucuros în inimă nu este un bun creștin. Bucuria este respirația, este modul de exprimare al creștinului. Nu este ceva care se cumpără sau care se face cu efort. Nu, este un rod al Spiritului Sfânt.»
Isus își educă discipolii la această bucurie adevărată, care nu vine din ceea ce facem, ci din ceea ce suntem: botezați, deci fii ai lui Dumnezeu. Aceasta ne ajută să înțelegem cuvintele Apostolului Pavel: "Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”
Conștienți fiind de cât de prețioși suntem în ochii lui Dumnezeu, gustând din fericirea mântuirii pe care Cristos ne-a adus-o, păstrând legătura intimă cu Domnul, prin rugăciune și meditarea Cuvântului, vom trăi mereu cu bucurie. Vom împărtăși și altora din ceea ce ne animă pe noi. Sunt sigur că atunci când cei care nu merg la biserică vor vedea bucuria din viața creștinilor, vor deveni mult mai interesați de ceea ce se întâmplă în comunitățile noastre, mult mai interesați de Cristos. Sfânta Tereza spunea că "bucuria este plasa iubirii în care poți prinde suflete".
Bucuria creştină nu este un rezultat al averilor, nici al influenței, nu este dată nici de numărul mare al credincioșilor comunității din care facem parte. Nu, este un dar pe care-l primim de la Crisos. Un dar pe care în mod spontan, pentru că nu-l putem ține doar pentru noi, îl împărășim celor din jur.
ACC
