Suntem din nou în Ierihon, avem din nou un om care vrea să vadă și din nou o mulțime ce îl împiedică. Numele omului este Zaheu și pe urmele orbului de duminica trecută nici el nu se dă bătut. Găsește un copac în care se urcă și de acolo îl vede pe Isus sau mai degrabă se face văzut, fiindcă Mântuitorul îl privește și îi spune: “Zaheu, coboară degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” Prin prezența lui Isus, casa lui Zaheu devine casă cu adevărat, simbol al Bisericii, la rândul ei semn al Împărăției Cerurilor: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.
Cât de mult ne privește și pe noi această întâlnire! Suntem în această viață de cele mai multe ori în mijlocul unei mulțimi care ne împinge și ne duce probabil acolo unde nu vrem. Avem și noi pe cale mulți copaci. Copaci în care putem să ne căutăm refugiu încercând să-l găsim pe Dumnezeu în tot acest haos. Cu siguranță atunci când ieșim din mulțime și ne urcăm în copacul rugăciunii îl zărim pe Isus și El ne vede. Atunci când copacul nostru este Sfânta Scriptură vedem Cerul la lumina credinței și primim ajutorul necesar pentru a transforma casa noastră într-una în care Isus să-și găsească sălaș. Sfânta Biserică este un copac la umbra căruia ne adăpostim de arșița drumului și ne adăpăm foamea și setea cu Trupul și Sângele Domnului, Isus transformând astfel trupurile noastre în temple, în case ale Spiritului Sfânt. Pe lângă aceștia și mulți alți arbori falnici pe care Providența Divină ni-i pune la dispoziție de-a lungul vieții, un lucru este esențial: convertirea, schimbarea vieții, schimbarea priorităților. Isus spune: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, doar în momentul în care bucuria prezenței Mântuitorului îl face pe Zaheu să exclame: iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit! Doar atunci mântuirea ajunge la casa lui. Altfel spus, Isus nu e prietenul vameșilor, al hoților sau al desfrânatelor, ci al acelora dintre ei care vor să își schimbe viața, al celor care se convertesc. Nu știm ce s-ar fi întâmplat cu Zaheu dacă nu ar fi inapoiat lucrurile furate. Foarte probabil Isus ar fi plecat mai departe și Zaheu și-ar fi reluat viața de până atunci. Așa face tânărul bogat, care se îndepărtează întristat, așa face Iuda, așa face mare parte a mulțimii care vine din curiozitate, pentru a vedea niscaiva miracole și se întorc la casele lor, goale de mântuire și de Dumnezeu.
Postul Mare se apropie cu pași repezi. Să ne grăbim să-l întâlnim pe Isus și să fim pregătiți să schimbăm ce avem de schimbat. Cu siguranță Fiul lui Dumnezeu ne cunoaște pe noi, familiile noastre, casele noastre și cu siguranță privirile noastre se vor întâlni. Ce vom face atunci, rămâne deocamdată ascuns de voalul misterului libertății noastre.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 19,1-10
În vremea aceea Isus trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Isus, privind în sus, a zis către el: Zaheu, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Isus: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
