Duminica Vindecării celor 10 leproși
Dacă suntem atenți la evanghelia de astăzi, discursul despre Împărăția cerurilor ce a început duminica trecută, continuă. Pe de o parte descoperim ceea ce stă la baza Împărăției: o relație personală, de iubire între noi și Dumnezeu. Desigur, în lumea în care trăim nu prea cunoaștem aceste lucruri. Suntem mult prea obișnuiți să apăsăm pe un buton și să avem totul imediat, să introducem un card și să avem acces la tot ceea ce ne dorim fără să ne implicăm într-o relație personală ce presupune responsabilitate și atenție. Cam așa se comportă nouă din leproșii de astăzi: vin la Isus, cer ceea ce doresc, primesc și pleacă mai departe. Nu-i interesează Cel care i-a vindecat: au cerut, au primit și pleacă. Când știm excluziunea socială pe care boala lor o genera, când știm că era incurabilă, incapacitatea celor nouă de a se minuna în fața unei vindecări, cu atât mai mult cu cât sunt direct interesați, ne lasă un gust amar. Unul singur dintre cei vindecați, cel de-al zecelea, un samarinean, este interpelat de ceea ce se întâmplă. Înțelege că a asistat la o minune a lui Dumnezeu și asta schimbă cu totul viața lui. Își schimbă direcția de mers, se îndreaptă înspre Isus și asta înseamnă convertire. Trece de la vindecare la mântuire și din această lume în Împărăția cerurilor. Evanghelia ne explică prin ceea ce astăzi contemplăm, ce semnificație aveau de fapt cuvintele de duminica trecută: “convertiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor”.
Pe de altă parte, dacă ne uităm la contextul pasajului scripturistic de astăzi, descoperim că imediat după, discursul despre Împărăție continuă. Fariseii îl întreabă când va veni Împărăția și Isus le răspunde că nu va veni așa cum ei se așteaptă, deoarece Împărăția cerurilor este înăuntrul nostru, exact ceea ce descoperisem și în cazul samarineanului. În momentul în care el își schimbă direcția vieții înspre Cristos, în sufletul lui se produce convertirea și trecerea de la această lume la Împărăție. El va continua să trăiască în lumea în care trăise până atunci, dar nu va mai face parte din ea, nu-i va mai aparține, deoarece a înțeles că există ceva mult mai mare.
La asta suntem chemați și noi: să ne păstrăm capacitatea de a vedea minunile pe care Dumnezeu le face în fiecare clipă în viața noastră și de a ne minuna; în fiecare dimineață să orientăm cursul vieții noastre înspre Isus și să fim capabili și dispuși să ne re-orientăm atunci când rătăcim; să știm să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile sale, dovedind că suntem fii ai Împărăției. Să-i mulțumim nu din servilism, ca unui șef sau patron, ci conștienți fiind că, așa cum spunea sfânta Tereza de Lisieux, totul e dar în viața noastră.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 17,12-19
Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, și care au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare dând mărire lui Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Isus a zis: oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea mărire lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
