”Aceasta este vestea cea bună de început de an: Dumnezeu nu este un stăpân distant care locuiește solitar în ceruri, ci Iubirea întrupată, născut ca noi dintr-o mamă ca să fie fratele fiecăruia, ca să fie aproape, Dumnezeul apropierii”: a spus papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată în bazilica vaticană marți, 1 ianuarie 2019, solemnitatea Fecioarei Maria, Născătoare de Dumnezeu. În prima zi a noului an și ultima a Octavei de Crăciun, Biserica marchează prin tradiție și Ziua mondială a păcii, care în 2019 a ajuns la cea de-a 52-a ediție și are ca temă ”Politica bună este în slujirea păcii”.
La predica Sfintei Liturghii, celebrată la ora 10.00 în bazilica San Pietro, papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale solemnității (Num 6,22-27; Gal 4,4-7 și Lc 2,16-21), în care Evanghelia prezintă episodul venirii păstorilor la Ieslea unde era depus Pruncul Isus. Remarcând, cu evanghelistul Luca, faptul că ”toți cei care auzeau, se mirau de cele spuse lor de către păstori” (v. 18), pontiful a evidențiat necesitatea capacității de a ne mira, de a ne lăsa uimiți în fața ”Pruncului născut pentru noi”.
Papa Francisc: «Dumnezeu și omul mereu împreună, iată vestea cea bună de început de an: Dumnezeu nu este un stăpân îndepărtat care locuiește solitar în ceruri, ci Iubirea întrupată, născut asemenea nouă dintr-o mamă ca să fie fratele fiecăruia, ca să fie aproape: Dumnezeul apropierii. Stă așezat pe genunchii mamei sale, care este și mama noastră, și de acolo revarsă asupra omenirii o tandrețe nouă. Și noi înțelegem mai bine iubirea dumnezeiască, ce este paternă și maternă, ca iubirea unei mame care nu încetează să creadă în fii și nu-i părăsește niciodată. Dumnezeu-cu-noi ne iubește independent de greșelile noastre, de păcatele noastre, de cum facem să meargă lumea. Dumnezeu crede în omenire, unde se evidențiază, prima și nepereche, Maica sa».
«La începutul anului», a mai spus Sfântul Părinte, «să-i cerem Ei harul uimirii în fața unui Dumnezeu al surprizelor. Să reînnoim uimirea originilor, când s-a născut în noi credința. Maica lui Dumnezeu ne ajută: Mama care l-a născut pe Domnul, ne naște pe noi pentru Domnul. Este mamă și regenerează în fii uimirea credinței, pentru că credința este o întâlnire, nu o religie. Viața, fără uimire, devine cenușie, repetitivă; la fel și credința. Dar și Biserica are nevoie să reînnoiască uimirea de a fi locuința Dumnezeului celui viu, Mireasa Domnului, Maica ce naște fiii. Altfel, riscă să fie asemenea unui frumos muzeu al trecutului, ”Biserica-muzeu”. Fecioara Maria, în schimb, aduce în Biserică atmosfera de casă, a unei case locuite de Dumnezeul noutăților. Să primim cu uimire misterul Maicii lui Dumnezeu, ca locuitorii din Efes în timpul Conciliului. Asemenea lor, să proclamăm: ”Sfânta Maică a lui Dumnezeu!”. De Ea să ne lăsăm priviți, să ne lăsăm îmbrățișați, să ne lăsăm luați de mână».
«Ia-ne de mână, Marie!», a fost invocarea finală a papei la omilia Sf. Liturghii. «Ținându-te de mână, vom depăși întorsăturile cele mai înguste ale istoriei. Du-ne de mână ca să redescoperim legăturile care ne unesc. Strânge-ne împreună sub mantia ta, în blândețea iubirii adevărate, unde se reconstruiește familia umană: ”Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”. Să o spunem cu toții împreună Fecioarei Maria: ”Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”».
A. Dancă
