Ziua de 31 decembrie este ziua Te Deum-ului. Acesta este imnul creștin de mulțumire prin excelență și în mod tradițional se cântă în ultima zi din an, pentru a-i mulțumi Domnului pentru anul care tocmai a trecut. În parohiile din întreaga lume se intonează în limba sa originală: limba latină.
De asemenea, imnul este cântat și cu alte ocazii speciale, cum ar fi alegerea unui nou papă sau încheierea unui Conciliu.
Textul final al Te Deum-ului este atribuit lui Niceta, Episcopul Remesianei (Dacia inferioară), care l-a scris la sfârșitul secolului al IV-lea. Potrivit unei legende, acest imn ar fi fost cântat de Sfântul Ambrozie și Sfântul Augustin la Milano în anul 386, în ziua în care Sfântul Augustin a primit Botezul. Din acest motiv a mai fost numit și „imnul ambrozian”.
Imnul poate fi împărțit în trei părți:
1. Prima parte, până la Paraclitum Spiritum, este o laudă trinitară, adresată Tatălui. Este asemănătoare unei anafore euharistice, conținând cântarea întreit Sfântă.
2. A doua parte, de la Tu rex gloriæ până la sanguine redemisti, este o laudă adresată lui Cristos Mântuitorul.
3. A treia parte, începând cu Salvum fac, conține o serie de cereri și versete din Cartea Psalmilor.
Te Deum-ul a fost pus pe note de mai mulți autori: Giovanni Pierluigi de Palestrina, de Victoria, Händel, Mendelssohn, Mozart, Haydn și Verdi.
Traducere: Liviu Ursu
