”Fecioara Maria să ne dobândească harul de a trăi un Crăciun extrovertit, dar nu împrăștiat, iar în centru să nu fie Eu-l nostru, ci Tu-ul lui Isus și tu-ul fraților, mai ales al celor care au nevoie de o mână de ajutor; atunci vom lăsa spațiu pentru Iubirea care, și în timpurile noastre, vrea să se facă trup și să vină ca să locuiască în mijlocul nostru”. Este îndemnul final cu care papa Francisc a încheiat alocuțiunea sa de la rugăciunea ”Îngerul Domnului” recitată duminică, 23 decembrie 2018, împreună cu 20 de mii de romani și pelerini în Piața Sfântul Petru. La saluturile finale, pontiful a făcut un apel la solidaritate spirituală și materială cu locuitorii Indoneziei, afectați ieri de un nou val tsunami, cu sute de morți și răniți.
Făcând un comentariu la evanghelia duminicii, a patra și ultima din Advent după calendarul romano-catolic, papa Francisc a evidențiat exemplul Fecioarei Maria, ”model de credință și caritate”, care deși era în așteptarea nașterii lui Isus, Mântuitorul lumii, merge să o viziteze și să o ajute pe vara ei Elisabeta, care aștepta să-l nască pe Ioan Botezătorul (cf. Lc 1, 39-45). La întâlnirea dintre Maria și Elisabeta, a notat Sfântul Părinte, pagina evangheliei subliniază ”contrastul dintre Maria, care a avut credință, și Zaharia, soțul Elisabetei, care se îndoise și nu crezuse în promisiunea îngerului și, de aceea, rămâne mut până la nașterea lui Ioan”.
Papa Francisc: «Acest episod ne ajută să citim într-o lumină cu totul aparte misterul întâlnirii omului cu Dumnezeu. O întâlnire care nu stă sub semnul unor miracole răsunătoare, ci mai degrabă sub semnul credinței și al carității. Maria, în realitate, este fericită pentru că a crezut: întâlnirea cu Dumnezeu este rodul credinței. Zaharia, în schimb, care a pus la îndoială și nu a crezut, a rămas surd și mut, ca să crească în credință în timpul îndelungatei sale tăceri. Fără credință se rămâne inevitabil surzi la vocea mângâietoare a lui Dumnezeu și se rămâne incapabili de a rosti cuvinte de mângâiere și de speranță pentru frații noștri. Vedem acest lucru zi de zi: cei care nu au credință sau sunt cu o credință foarte mică, atunci când trebuie să se apropie de o persoană care suferă, îi spun cuvinte de circumstanță, dar nu reușesc să ajungă la inimă pentru că nu au forță. Nu au forță pentru că nu au credință și dacă nu au credință nu vin cuvintele care ajung la inima celuilalt».
”Credința, la rândul său, se alimentează din caritate”, a continuat Sfântul Părinte care a evidențiat remarca evanghelistului când scrie că ”Maria s-a ridicat și a plecat în grabă” (v. 39) la Elisabeta. ”Putea să rămână acasă pentru a pregăti nașterea fiului ei, în schimb își face griji mai degrabă pentru ceilalți decât pentru ea însăși, dovedind prin fapte că este deja discipola acelui Domn pe care îl poartă în sânul ei. Evenimentul nașterii lui Isus a început în acest fel, cu un simplu gest de caritate. De altfel, caritatea autentică este întotdeauna rodul iubirii de Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Evanghelia vizitei Mariei la Elisabeta, pe care l-am ascultat astăzi la Sf. Liturghie, ne pregătește să trăim bine sărbătoarea Nașterii Domnului, comunicându-ne dinamismul credinței și al carității. Acest dinamism este lucrarea Spiritului Sfânt: Spiritul Iubirii care a fecundat sânul feciorelnic al Mariei și care a mânat-o să alerge în serviciul rudei înaintate în vârstă. Un dinamism plin de bucurie, după cum se vede la întâlnirea celor două mame, care este un adevărat imn de preamărire bucuroasă în Domnul, care face lucruri mari cu cei mici care au încredere în El. Fecioara Maria să ne dobândească harul de a trăi un Crăciun extrovertit, dar nu împrăștiat, iar în centru să nu fie Eu-l nostru, ci Tu-ul lui Isus și tu-ul fraților, mai ales al celor care au nevoie de o mână de ajutor; atunci vom lăsa spațiu pentru Iubirea care, și în timpurile noastre, vrea să se facă trup și să vină ca să locuiască în mijlocul nostru».
Cu câteva ora înainte de Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului, Sfântul Părinte și-a arătat apropierea față de cei care, deși doresc, nu au șansa de a fi acasă alături de cei dragi:
Papa Francisc: «Poimâine va fi Crăciunul și gândul meu se îndreaptă în mod special spre familiile care, în aceste zile, se reunesc împreună: cel care trăiește departe de părinți pornește la drum și se întoarce acasă, frații caută să se regăsească... La Crăciun e frumos și important să fim împreună în familie. Dar mulți nu au această șansă din diferite motive și astăzi aș vrea să mă adresez în special celor care sunt departe de familiile și de țara lor. Dragi frați și surori, Tatăl nostru ceresc nu vă uită și nu vă abandonează! Dacă sunteți creștini, vă doresc să găsiți în Biserică o adevărată familie în care să simțiți căldura iubirii fraterne. Tuturor, celor care sunt departe de familie, creștini și necreștini, le spun: porțile Comunității creștine sunt deschise, Isus se naște pentru toți și tuturor le dăruiește iubirea lui Dumnezeu!»
Înainte de ultimele saluturi, papa Francisc a făcut un apel la rugăciune și solidaritate concretă în favoarea victimelor valului tsunami din Indonezia.
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, gândul meu se îndreaptă în aceste momente spre populația Indoneziei, afectată de calamități naturale violente care au provocat grave pierderi de vieți omenești, numeroși dispăruți și fără adăpost, precum și mari pagube materiale. Îi îndemn pe toți să mi se alăture în rugăciune pentru victime și pentru cei dragi ai lor. Sunt sufletește aproape de cei evacuați și de toate persoanele încercate, implorând de la Dumnezeu alinare în suferința lor. Fac un apel pentru ca să nu lipsească acestor frați și surori solidaritatea noastră și sprijinul Comunității internaționale».
Primiți la final Binecuvântarea Apostolică a Sfântului Părinte, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.