La 19 decembrie 1968 trecea la cele veșnice Tiberiu Brediceanu, compozitor și folclorist român.
Născut pe 2 aprilie 1877, la Lugoj, a studiat la Liceul Greco-Catolic „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, după care a obținut licenția în drept la Cluj. A participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). În politică a fost membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat între 1919 - 1920. A fost și membru corespondent al Academiei Române, președinte al Conservatorului "Astra" din Brașov, director al Băncii "Albina", sucursala Brașov. Folclorist pasionat, a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din București, culegând peste 2.000 de melodii populare, în special bănățene și maramureșene.
O serie de distincții i-au recompensat activitatea: Premiul Național pentru muzică (1927), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1952) și Artist al poporului (1957).
Creația sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic și să pună în evidență un limbaj predominant folcloric. Simplitatea și coloristica bogată a unor lucrări, precum: La șezătoare (1908) și Învierea (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.
