Una dintre personalitățile careiene remarcabile, un om de o deosebită integritate morală, așteaptă încă să fie apreciat la adevărata sa valoare în localitatea sa natală. Este vorba despre prelatul papal Ludovic Vida, născut la Carei la data de 13 octombrie 1885. Date despre familia sa și despre parcursul carierei sale găsim în volumul editat de Viorel Câmpean, Oameni și locuri din Sătmar.
Ludovic Vida l-a avut ca dascăl pe George Pteancu, unul dintre iluştrii dascăli careieni. În anul 1912, aşa cum reiese din documentele vremii a fost primul conducător al Societăţii de Lectură ’’Sf. Ioan Gură de Aur’’ a Seminarului de la Oradea. Această societate avea drept scop promovarea şi cultivarea limbii române şi a tradiţiilor naţionale şi desigur studiul intens al obiectelor din domeniul religiei. Canonicul Ludovic Vida, pe atunci tânăr preot la Oradea, a pregătit statutele Societăţii de Lectură şi a iniţat şedinta de constituire, ţinută în ziua de 3 noiembrie 1913.
Iată ce spunea canonicul Ludovic Vida la împlinirea a 25 de ani ai Societăţii, adică în 1939:
’’Şi azi cu drag îmi aduc aminte de acele zile, când cu primii membri ai Societăţii (cei douăzeci de teologi din anul şcolar 1913-1914) ne-am adunat, am discutat şi formulat statutele Societăţii conform cărora şi-a început activitatea.’’
(Vestitorul din 29 iunie 1939 pagina 13)
Din vara anului 1914, părintele Ludovic Vida a devenit preot militar în regimentul 5 din Satu Mare, ocazie cu care conducerea Societăţii revine altor preoţi însă niciodată preotul Ludovic Vida n-a încetat a fi ’’părintele acesteia’’, dovadă faptul că în anul 1925 s-a înscris ca membru pe viaţă al Societăţii.
Din anul 1918 funcţionează ca preot în oraşul său natal, Carei şi apoi ca protopop.
Odată cu reorganizarea, în 1930, a eparhiilor Bisericii Române Unite cu Roma, preotul şi protopopul Ludovic Vida este repartizat la nou înfiinţata eparhie a Maramureşului, unde devine canonic şi apoi vicar general.
Convingerile sale religioase, acelea de a nu trăda, de a nu accepta trecerea la altă religie, l-au costat ani grei de închisoare. Compromisul unei trădări sub forma semnăturii era cu neputinţă din partea vicarului general Ludovic Vida. Iată o pildă vie pentru tinerii de astăzi – perseverenţa într-o ţinută morală demnă.
A fost arestat împreună cu episcopul său, dr. Alexandru Rusu, la data de 29 octombrie 1948. După eliberarea din închisoare, în anul 1964 şi-a reluat legăturile cu episcopul dr. Ioan Dragomir, noul episcop al Maramureşului,prin părintele Alexandru Săsăran aşa cum mărturisesc documentele vremii.
A fost pentru câţiva ani profesor la Liceul „Vasile Lucaciu. În perioada cât a activat la Carei, ca profesor, a fost și redactor responsabil la gazeta cultural-informativă „Neamul nostru”. Alături de un grup de iniţiativă, format din importante personalităţi ale Careiului acelor vremuri (notarul Emil Coconeţi, pr.-prof Ioan Cheri, dir.-înv. Gheorghe Pteancu, prof. Augustin Ossian, prof. Leontin Ghergariu ), va înfiinţa prima librărie şi tipografie românească din Carei.
Necrologul Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureşului la poziţia a patra, precizează că era printre primele persoane importante din dieceză alături de episcopii dr. Alexandru Rusu, dr. Ioan Dragomir, dr. Bob Gheorghe – prepozitul capitular:
Vida Ludovic
Locul şi data naşterii:…..Carei, 13. X.1885
Starea civilă:………………celib
Data hirotonirii:…………1911
Calitatea avută în 1948: canonic, vicar-general la Baia Mare
Condamnat:……………..Da, 10 ani, în 14. II. 1957 de Tribunalul Militar Oradea
Arestat prima dată în 29. X. 1948, a doua oară în 14. VIII. 1956
Perioade de detenţie:…29. X. 1948 – 1955, 1957-1964
Locuri de detenţie:…….Mănăstirea Ortodoxă Neamţ, Sighet, Gherla, D.O (Domiciliu Obligatoriu) Valea Călmăţui – Brăila.
Locul şi data morţii:…1968 Tăuţii Măgherăus 11 XII.
Şematismul Veneratului Cler al Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureşului, pe anul 1936, la pagina 13 consemnează următoarele despre canonicul Ludovic Vida:
Capitlu Bisericii Catedrale a Eparhiei Maramureşului
Canonic eclesiarh, sau custode
Rvmul LUDOVIC VIDA, vicar general substituit, asesor şi fisc consistorial, asesor al Serviciului de conturi diecezan şi al Tribunalului matrimonial de II instanţă, preşedinte al Reuniunii diecezane de misiuni, asistent al AGRU-ului diecezan, curator al bisericii catedrale, asesor al Consistorului episcopesc de Oradea, comisar episcopesc al pelerinajelor eparhiale, delegat eparhial în comitetul central al ‘’Federaţiunii Reuniunilor mariane’’, camerar papal.
Mormântul său se află în Cimitirul Mestereszi. Câți dintre elevii școlii unde a predat știu unde este mormântul său sau cine din conducerea orașului Carei își mai aduce aminte de această personalitate careiană?
