(Duminica Bogatului căruia i-a rodit ţarina)
Pentru a înțelege mai bine sensul parabolei de astăzi este necesar să cunoaștem contextul în care ea este spusă. La fel cum pentru parabola de duminica trecută, cea a samarineanului milostiv, întrebarea învățătorului de lege ce precede parabola, reprezintă o cheie de interpretare, la fel este și pentru evangelia de astăzi. Câteva versete mai devreme, cineva îi cerea lui Isus să fie judecător între el și fratele său în legătură cu bunurile pe care le posedă. Mântuitorul îi răspunde cu o întrebare: “Cine m-a pus pe mine judecător între voi?” și îl avertizează pe el și pe toți cei ce-l ascultă, în privința pericolului constituit de bogățiile acestei lumi.
Omul din evanghelia de astăzi încearcă să-i spună lui Isus ce să facă. Un moment similar este cel în care Fiul lui Dumnezeu se află în casa Martei și a Mariei. La un moment dat, Marta îi adresează un reproș asemănător: “Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute”. Și mai mult se împinge Petru atunci când Isus vorbește despre patima și moartea sa. Cel dintâi dintre apostoli îl ia la o parte și îl dojenește, indicându-i o altă cale. Răspunsul dat de Mântuitor este edificator pentru toate aceste cazuri: “Înapoia mea Satano!” Cei ce vor să fie ucenici ai lui Cristos, trebuie să îl asculte, să meargă pe urmele lui, să meargă deci în spatele lui. A existat și există tentația de a găsi căi alternative, căi ale bucuriei limitate doar la această viață. Bogatul din evanghelie este un astfel de om. Problema principală nu este bucuria lui, nici bunurile sale, ci faptul că prin ele se închide cu totul perspectivei divine. A găsit o altă cale, un alt drum; și-a construit paradisul personal aici pe pământ și refuză să se mai gândească și la aproapele lui și la Dumnezeu.
Aici stă și problema proprietății sau a moștenirii. Unul din cei doi frați este fixat pe bunurile din această lume și încearcă să-l transforme pe Isus într-un Mesia lumesc, ce gestionează bunuri lumești. Mântutorul este însă pus de către Dumnezeu Mântuitor al trupurilor și al sufletelor, chemat să ne arate că lumea aceasta nu este decât o mică parte a moștenirii noastre. El, Fiul lui Dumnezeu este adevăratul nostru frate și dorește să împartă cu noi adevărata moștenire: viața veșnică.
Să ne bucurăm așadar de viața noastră și de bunurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit aici pe pământ, fără însă a uita că ele sunt doar un semn, un indicator stradal pe care scrie: “Proxima ieșire: Împărăția Cerurilor”.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 12,16-21.
Zis-a lor Isus pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; si voi zice sufletului meu: suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce adună comori pentru sine şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
