AMBASADORII SPIRITULUI ROMÂNESC
Conferința Excelenței Sale Miguel Maury Buendia Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova
Blaj, 29 octombrie 2018.
Preafericirea Voastră, Excelențe, Preacucernici Părinți, Doamnelor și Domnilor.
1. În primul rând, aș dori să-mi exprim gratitudinea față de Preafericitul Cardinal Lucian Mureșan și Facultatea de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru invitația de a lua parte în mod activ la sesiunea academică de astăzi.
Mi s-a cerut, de fapt, o scurtă conferință care să prezinte Biserica Greco-Catolică ca ambasador al spiritului românesc în contextul Centenarului Marii Uniri a României.
De fapt, nu ar trebui să fie dificil să se vorbească pe această temă, deoarece cele două biserici românești de rit bizantin: cea ortodoxă și cea Unită cu Roma, au fost, fără îndoială, arhitecții și păstrătorii culturii și identității naționale românești.
2. Trebuie să recunoaștem că acum o sută de ani Biserica Greco-Catolică română a excelat în lansarea sa la nivel internațional, contribuind astfel, pentru o lungă perioadă, la păstrarea identității și a conștiinței poporului român în cadrul multicultural al Imperiului Austro-Ungar.
Pare inutil să reamintim, întrucât o știm cu toții, că Biserica bizantină românească, care a validat în mod liber unirea cu Roma, la Sinodul de la Alba Iulia în 1700, nu doar că a produs "Biblia de la Blaj'' grandios monument literar al limbii române dar, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, a devenit unul dintre cele mai puternice motoare culturale ale identității naționale a României.
Atunci când se reflectă asupra conceptului de identitate națională, atât în abstract cât și într-un caz concret, trebuie să se țină seama de valorile concrete încorporate într-o conștiință națională specifică și de pașii pe care aceasta i-a făcut de-a lungul istoriei prin protagoniștii săi, persoane fizice și instituții.
3. În cazul României, Blaj ocupă un loc important pe harta geografică a creării conștiinței naționale. Ea își găsește rădăcinile în substratul etnic daco-român al populației dar, mai ales, în identitatea culturală creștină, în care se unesc într-un mod specific latinitatea și particularitățile tradiției bizantine, limba și tradițiile populare.
Blajul a contribuit în mod decisiv la formarea conștiinței naționale moderne a românilor, datorită confluenței, în biserica greco-catolică, a valorilor catolice și europene cu cele locale bizantine.
Din acest motiv, se poate afirma că, atât episcopul Inocențiu Micu-Klein, cât și Școala Ardeleană și mulți învățați formați în ambientul creativ al valorilor Blajului, au fost adevărați părinți ai spiritului românesc. În mod similar, trebuie să admitem că printre revoluționarii din o mie opt sute patruzeci și opt, reuniți pe Câmpia Libertății de la Blaj, și protagoniștii Unirii din 1918 de la Alba Iulia, există o clară continuitate în sens spiritual, al conștiintei și al valorilor.
4. Permiteți-mi să reamintesc discursul pe care l-am susținut în acest an la București, la 20 martie, în timpul prezentării oficiale a timbrelor concepute de ROMFILATELIA pentru celebrarea centenarului Marii Uniri a României, în care am dorit să subliniez că acest eveniment trebuie să însemne, de asemenea, o celebrare a demnității libertății interioare care a caracterizat România în perioada dintre cele două războaie mondiale.
Un secol în urmă - am afirmat eu -, Iuliu Maniu și Ionel Brătianu, dar și episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea ... împreună cu Regele Ferdinand și Regina Maria, au înțeles România ca un loc stabil, un pământ tare al civilizației occidentale aici, la îngemănarea Occidentului cu Orientul. Pe când la Răsărit se ridica spectrul comunismului - despre care amintea Sfânta Fecioară Maria la Fatima -, cei doi oameni de stat români au făurit instituții moderne, democratice, o economie liberă, au garantat libertatea religiei, libertatea de conștiință și a cuvântului.
Numai un regim de adevărată democrație ne poate întări țara și înălța neamul nostru, spunea Iuliu Maniu în fața Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918. El vedea neamul său românesc, "sentinela trează și conștientă a civilizației".
5. Anul acesta sărbătorim Centenarul unității poporului român într-o Românie mare și a tuturor. Nu trebuie să uităm că atunci când lucrarea în favoarea unității se oprește, atunci și poarta se lasă deschisă, și astfel diviziunile se înmulțesc, atât în interior, cât și cu vecinii.
Vizita în România a Sfântului Ioan Paul al II-lea, acum nouăsprezece ani, constituie un elocvent gest al Succesorului Apostolului Sfântului Petru în favoarea unității tuturor creștinilor. Prin urmare, în Scrisoarea sa Apostolică pentru al Treilea Centenar al Unirii Bisericii Greco-Catolice din România cu Biserica Romei, care ar fi de dorit să se revadă din când în când, el subliniază că "misterul unității marchează într-un mod particular poporul român".
"Cristos înviat - amintește Sfântul Părinte -, în predica sa apostolică, s-a unit cu drumul istoric al poporului vostru încă din epoca paleocreștină și i-a încredințat ei o sarcină personală în serviciul prețios al unității... Providența divină a dispus ca, în timpul în care Sfânta Biserică nu experimentase încă în interiorul ei marea schismă, voi să primiți, odată cu moștenirea Romei și pe cea a Bizanțului. Românii, în fapt, rămânând un popor latin, s-au deschis primirii comorilor credinței și culturii bizantine. Cu toată rana divizării, această moștenire rămâne împărtășită de Biserica Greco-Catolică și de Biserica Ortodoxă din România. Aici se află cheia de interpretare a evoluției istorice a Bisericii voastre. Ea s-a petrecut în mijlocul tensiunilor dramatice produse între Orientul și Occidentul creștin. Din totdeauna, în inimile fiilor și fiicelor acestei străvechi Biserici pulsează cu putere pasiunea pentru unitatea voită de Cristos... în Transilvania multe popoare - români, maghiari, armeni și secui - au trăit laolaltă o istorie comună, uneori dificilă, care și-a lăsat urmele în configurarea umană și religioasă a locuitorilor." - închei citatul.
Preafericirea Voastră, Excelențe, Preacucernici Părinți, Doamnelor și Domnilor.
6. Diplomația este arta înțelegerii, a răbdării, arta de a ști să negociezi, de a ști să cedezi pentru a putea câștiga, Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea definise diplomația pontificală ca "rafinamentul carității''.
Cu toate acestea, avem prea multe exemple ale faptului că atunci când diplomații nu reușesc în misiunea lor, este de datoria armatei să le ia locul. Mai mult decât atât, diplomația tinde de fiecare dată să se concentreze pe subiecte pur economice.
Diplomația oricărui stat, însă nu poate să nu recurgă la propriile tradiții în modul de a se prezenta în familia națiunilor.
Diplomația română are un mare prestigiu la nivel internațional, în special pentru seriozitatea păstrării cuvântului dat și pentru pregătirea fără îndoială a propriilor săi reprezentanți diplomatici.
După Marea Unire, România a dăruit mari diplomatici: Vladimir Ghika, Nicolae Titulescu ... Chiar și astăzi, diplomația română poate oferi resurse prețioase în tradiția spirituală și culturală a Blajului.
Adevăratul patriotism pe care diplomaticii buni îl manifestă nu se fondează pe apartenența la o biserică, la un partid politic sau la o societate secretă, chiar dacă aceste elemente pot avea impact atât în misiunea lor, cât și în crearea unui anumit Stat. Patriotismul se fondează în serviciul lui Dumnezeu, în slujba Patriei și a popoarelor pentru binele comun, dar aceasta este deja tema unei alte conferințe ...
7. Aș dori, prin urmare, să închei subliniind că ne-am îndreptat privirea către trecut, cu recunoștință și respect, pentru a ne lua de acolo forțele necesare pentru a construi un viitor mai bun pentru toți!
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că Dumnezeu ne-a dat ochii pentru a privi înainte. Pentru a privi înapoi, trebuie neaparat să ne întoarcem capul și, dacă o facem prea des, vom rămane cu gâtul țeapăn!
Prin urmare, trebuie să privim istoria, "maestra vitae", și pentru a evita repetarea acelorași greșeli, dar cu privirea către viitor.
Sperăm cu încredere vizita Sfântului Părinte Papa Francisc. Ne rugăm să se întâmple în curând și aceasta să-i ajute pe toți cetățenii români să meargă împreună spre o patrie tot mai prosperă și mai dreaptă. Vă mulțumesc.
