Asia Bibi a fost achitată. Astăzi, 31 octombrie 2018, la 9.20 (6.20 în România), Curtea Supremă din Pakistan a declarat-o nevinovată pe femeia creştină arestată în 2009 şi condamnată la moarte în 2010 pentru presupusă blasfemie, ordonând eliberarea ei imediată. Calvarul tragic al lui Asia Bibi s-a terminat după peste 9 ani de închisoare, de izolare şi de suferinţă.
Un freamăt de emoţie străbate familia sa (soţul Ashiq şi cinci copii) şi întreaga comunitate creştină, care a aşteptat cu nelinişte sfârşitul suspinat al unui eveniment care a durat aproape un deceniu. "Suntem foarte fericiţi. Domnul a ascultat rugăciunile lui Asia şi ale tuturor celor care au fost aproape de ea. Astăzi este o zi foarte frumoasă, pe care o vom aminti toată viaţa. Dreptatea a triumfat şi o nevinovată este în sfârşit liberă", comentează la cald Joseph Nadeem, omul care în toţi aceşti ani a garantat, graţie lui Renaissance Education Foundation pe care o conduce la Lahore, instruire şi ospitalitate familiei lui Asia Bibi.
Verdictul a fost primit într-un Islamabad în stare de alertă maximă. Peste trei sute de poliţişti păzesc palatul Curţii Supreme din Islamabad şi unităţi ale armatei sunt stabilite în apărarea celorlalte edificii instituţionale, dar şi a enclavei diplomatice, compound-ul care primeşte toate ambasadele, în capitala pakistaneză.
De fapt, în naţiune se înregistrează un climat de "război civil" care pune la încercare ţinuta democratică a ţării. Măsuri impunătoare de securitate au fost adoptate la indicaţia ministerului de interne şi în alte provincii şi în principalele oraşe ale ţării precum Lahore, Karachi, Peshawar.
Forţele de ordine păzesc şi cele mai importante locuri de cult creştine cum sunt catedralele. Pericolul unei reacţii violente a grupurilor extremiste, care au anunţat marşuri în toată ţara, este iminent şi pentru a descuraja proteste de masă guvernul chiar a dispus blocarea naţională a telefoanelor celulare de la 9 dimineaţa la 9 seara.
Aspra confruntare politică şi culturală în desfăşurare nu este între musulmani şi creştini (o minoritate de 1,6% la o populaţie de peste 200 de milioane de locuitori, cu 90% musulmani). Este între cei care susţin statul de drept, legalitatea, constituţia unei naţiuni întemeiate în 1947 pe baze laice şi democratice şi cei care intenţionează să impună extremismul religios, o interpretare radicală şi violentă a islamului şi sharia.
Printre campionii acestei abordări care a condiţionat, în special în ultima sa fază, procesul împotriva lui Asia Bibi (condamnată la moarte în primul grad în 2010 pentru blasfemie împotriva profetului Mahomed, cu confirmarea verdictului în apel în 2014), este maulana Khadim Rizvi, cunoscut cu apelativul de "activist al blasfemiei", fondator şi lider al mişcării radicale islamice "Tehreek-e-Labaik Pakistan" (TLP).
Rizvi, călugăr din şcoala de gândire islamică Barelvi, în ajunul pronunţării judecătorilor, cu intenţia clară de a intimida magistratura şi executivul, a difuzat o "fatwa" invitând să fie ucişi magistraţii "în caz de faliment al justiţiei" adică dacă vor achita femeia creştină. Înseşi Curtea Supremă, în acel caz, conform mentalităţii fanaticilor, este pasibilă de "blasfemie" şi devine prin urmare o ţintă, configurând - în această situaţie - o tentativă de răsturnare a instituţiilor democratice ale statului şi de instaurare a unei teocraţii bazate pe legea islamică.
Liderul a promis şi "represalii împotriva creştinilor pakistanezi", demarând acte violente şi teroriste care ar putea lovi dintr-un moment în altul comunităţi de credincioşi nevinovaţi, supuse deja la presiuni şi discriminare socială. Un act de discriminare - faptul de a nu voi să atingă apă "contaminată" de Asia pentru că este creştină - este la originea calvarului ţărăncii din Punjab care în iunie 2009 a avut acea dispută cu colegele sale de muncă, lucrătoare agricole musulmane, care apoi i-au imputat din răzbunare falsa blasfemie.
În această perioadă delicată a istoriei sale recente, Pakistanul de astăzi demonstrează, deci, că are curajul şi îndrăzneala de a lua poziţie împotriva fanatismului religios care timp de mulţi ani a dăunat ţesutului social şi a anihilat minorităţile religioase cum sunt creştinii, hinduşii, ahmadiyya.
Sentinţa de achitare a lui Asia Bibi devine deci bancul de probă, la nivel intern şi internaţional, pentru a spune că statul poate efectiv să aplice constituţia care este în vigoare şi că nu este ostatic al forţelor extremiste, care vor să dicteze agenda guvernului, să condiţioneze magistratura, să orienteze politicile structurale şi viaţa socială şi civilă.
În faţa unei atitudini de provocare deschisă, rămâne o problemă: să se înţeleagă cât de mult nou-născutul guvern al lui Imran Khan, care în campania electorală a făcut cu ochiul extremiştilor, este dispus să cedeze în termeni de toleranţă faţă de grupuri precum "Tehreek-e-Labaik Pakistan". Şi lansarea unei operaţiuni militare împotriva unei mişcări populare în toată ţara şi susţinute de milioane de pakistanezi, pare o cale dificilă de parcurs şi destul de riscantă.
Minorităţile creştine şi Asia Bibi în mod deosebit s-au aflat în mijlocul acestui conflict instituţional şi religios şi au devenit adesea victime în acest braţ de fie început de lucrarea dictatorului Zia ul-haq, generalul care în 1986, pentru a menţine puterea, a făcut pact cu grupurile radicale islamice şi a promovat o lucrare de islamizare a societăţii, a Cartei Constituţionale, a curriculum-urilor şcolare. Liderul militar a aprobat şi modificarea legii blasfemiei, făcând-l acea "lege draconică" de astăzi, un instrument uşor de folosit pentru răzbunări private, ca în cazul lui Asia Bibi.
În hăţişul acestei ciocniri politico-religioase s-a încâlcit Asia Bibi care, atunci când cazul său a asumat caracterul simbolic, n-a mai avut scăpare: în acest cadru nevinovăţia sa era complet irelevantă. Credinţa sa creştină, la rădăcina acelei discriminări ajunse în acuza de blasfemie, constituia un element agravant în această dispută.
Curtea Supremă din Pakistan în mod curajos n-a voit să jertfească o viaţă pentru a evita acest proces de piaţă. Şi guvernul pakistanez, susţinut de armată, vrea să arate că legile trebuie respectate, amânând reacţia fanaticilor.
Desigur, Asia Bibi nu este în afara pericolului. E suficient de amintit cele peste 40 de execuţii extrajudecătoreşti care au îndoliat naţiunea în ultimele decenii, în dauna persoanelor doar acuzate de blasfemie. Şi avocatul musulman care a apărat-o, Saiffol Malook, va trebui să trăiască sub escortă.
Înaintea lor guvernatorul musulman Salman Taseer şi ministrul catolic Shahbaz Bhatti şi-au vărsat sângele în 2011 pentru că au apărat-o pe femeia creştină, în închisoare nevinovată.
Pentru ea şi cei din familia sa acum se prospectează o viaţă în străinătate, unde să-şi poată reface o existenţă. Cancelariile din ţările occidentale lucrează şi o cerere de azil ar putea să fie acceptată în Europa sau în Statele Unite. Familia lui Asia Bibi, la rândul său, a exprimat preferinţa pentru o ţară anglofonă pentru a putea da continuitate instruirii celor trei copii aflaţi la vârstă şcolară.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
