Așa cum pentru fiecare lună avem o anumită devoțiune, octombrie este luna Rozariului. Originea este una relativ recentă și se datorează dominicanului spaniol Joseph Moran († 1884). Inițiativa sa a fost pe placul Papei Leon al XIII-lea, cel care în scrisoarea Supremi Apostolatus a scris: "toți dorim ca luna octombrie a acestui an să fie dedicată Reginei cerești a Rozariului". După această dată și până în anul 1898, au urmat alte 11 documente, astfel toate cele 12 recomandau luna octombrie ca fiind dedicată Rozariului. Chiar și Ioan al 23-lea a promovat această lună în scrisoarea sa Grata recordatio (26.09.1959) mentionând "amintiri pline de încărcatură spirituală" referindu-se la scrisorile Papei Leon al XIII-lea.
Dacă alegerea acestei luni poate părea una recentă, motivația este una chiar istorică. Spre exemplu Bătălia de la Lepanto care a avut loc în luna octombrie (10.07.1571) și a cărei victorii a fost atribuită de Sfântul Pius al V-lea Sfintei Fecioare a Rozariului. Astăzi luna octombrie nu mai reprezintă atât de mult din punct de vedere instituțional, dar este o permanentă invitație spre reconsiderarea Rozariului, ținând cont de cele mai recente documente cum ar fi Rosarium Virginis Mariae (16.10.2002) a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Pentru Pius al V-lea, prin Consueverunt (17.09.1569) Rozariul este un mod de rugăciune ușor, prin repetarea rugăciunii Tatăl Nostru și a Născătoarei de Dumnezeu, iar misterele ilustrează întreaga viața a Domnului Isus Cristos.
Având la dispoziție un material, rugăciunea se poate face privind imaginea misterului ilustrată pe scurt, recuperând astfel dimensiunea de „rugăciune vizuală”, pe care Rozariul o exprimă imediat în tabloul misterelor (care nu aveau funcție decorativă, ci se utilizau pentru a vedea misterul în timpul rugăciunii). Uneori, se poate încheia decada cu o rugăciune inspirată de liturgie. Dar se poate adăuga la fiecare decadă o clauză, o propoziție care să facă referire la numele lui Isus. De exemplu, pentru primul mister de bucurie: „Isus, care în tine a fost conceput de Spiritul Sfânt”. Aceasta este clauza care „spune” misterul și îl repetă, ceea ce reprezintă meditația, o meditație biblică care nu constă într-o mulțime de gânduri, ci în repetarea cuvintelor. Prin urmare, conform acestei metode, nu este necesar să se gândească la nimic, iar meditația constă în repetarea atentă a clauzei prin care misterul intră în spirit. Acest lucru ar rezolva dificultatea de a „gândi” în timp ce se rostesc cuvintele.
Este atât de simplu! Dar acest lucru trebuie să stabilească faptul că meditația creștină nu se identifică cu rugăciunea mentală... În cele din urmă, Rozariul cu acest caracter practic, reprezintă unul dintre modurile care conduc viața într-o rugăciune continuă: Rugați-vă întotdeauna, rugați-vă neîncetat (cf. Lc 18, 1; 1 Tes 5, 17). Pentru a nu mai vorbi despre necesitatea rugăciunii de mijlocire în această lună, în care Sinodul Episcopilor este în desfășurare.
Traducere: Orian Remus
