«Cateheza de azi este dedicată celui de-al Cincilea Cuvânt: să nu ucizi. Cea de-a cincea poruncă: nu ucide. Ne aflăm deja în a doua parte a Decalogului, cea care priveşte relaţia cu aproapele şi această poruncă, prin formularea concisă și categorică, se înalţă ca un zid în apărarea valorii de bază în relațiile umane. Și care este valoarea de bază în relațiile umane? Valoarea vieții. Iată de ce porunca: să nu ucizi», a spus papa Francisc la audienţa generală de miercuri, 10 octombrie, din Piaţa Sfântul Petru.
Oprindu-se asupra cauzelor răului care se manifestă în lume, pontiful a indicat dispreţul faţă de viaţă ca fiind principalul motiv al actelor criminale:
Papa Francisc: «S-ar putea spune că tot răul făcut în lume este rezumat în acest dispreț pentru viață. Viața este agresată de războaie, de organizații care exploatează omul – despre care citim în ziare sau vedem în telejurnale – prin exploatarea creației, prin cultura debarasării, prin sistemele care supun existența umană la calcule referitoare la oportunităţi, în timp ce un număr scandalos de oameni trăiesc în situaţii nedemne de om. Aceasta înseamnă dispreţuirea vieții, adică, într-un fel, a ucide.
O viziune contradictorie permite, de asemenea, suprimarea vieții umane în sânul matern, în numele protejării altor drepturi. Dar cum poate fi terapeutic, civil sau pur şi simplu uman un act de suprimare a unei vieţi nevinovate și neajutorate, în curs de înflorire. Vă întreb: este corect să "elimini" o viață umană pentru a rezolva o problemă? Este just să angajezi un ucigaş pentru a rezolva o problemă? Nu se poate, nu este corect să "elimini" o ființă umană, deși mică, pentru a rezolva o problemă. Este ca și cum ai angaja un gangster pentru a rezolva o problemă.?
«De unde provin toate acestea? Care este originea violenţei şi a respingerii vieţii?», întreabă papa Francisc, oprindu-se asupra fricii de a-l accepta pe celălalt, gest ce constituie "o provocare pentru individualism".
Papa Francisc: «Să ne gândim, de exemplu, la situaţia când se descoperă că un copil pe cale să se nască este purtător al unui handicap, chiar unul serios. Părinții, în aceste cazuri dramatice, au nevoie de o autentică afecţiune, de o adevărată solidaritate, pentru a face față realității, depășind temerile care sunt de înţeles. În schimb, ei primesc de multe ori sfaturi grăbite de "întrerupere a sarcinii", ceea ce înseamnă "să înlături" copilul – spus în mod direct.»
«Un copil bolnav», a continuat pontiful, «este ca orice sărman de pe pământ, ca un bătrân care are nevoie de ajutor, ca mulți oameni săraci care merg cu greu înainte: dar cel care se prezintă ca fiind o problemă, este de fapt un dar de la Dumnezeu care mă poate scoate din egocentrism și mă face să cresc în virtutea iubirii».
Revenind asupra motivelor care-l conduc pe om la respingerea vieţii, pontiful a indicat idolii acestei lumi – banii, putea, succesul – ce nu reprezintă, însă, metrul de măsură al vieţii. «Iubirea cu care Dumnezeu iubeşte viaţa: aceasta este măsura. Iubirea cu care Dumnezeu iubeşte orice viaţă omenească.»
A. Mărtinaș
