Astăzi se împlinesc 56 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican al II-lea
La nici trei luni de la alegerea ca Pontif, Papa Ioan al XXIII-lea anunţa la 25 ianuarie 1958 intenţia organizării unui nou Conciliu. Deschiderea a avut loc la 11 octombrie 1962. L-a încheiat însă la 8 decembrie 1965 succesorul său, Papa Paul al VI-lea. Conciliul a abordat relațiile dintre Biserica Catolică și lumea modernă. Acesta a fost al XXI-lea conciliu ecumenic din istoria Bisericii și al doilea conciliu care a avut loc la Bazilica Sfântul Petru din Vatican.
Pe durata Conciliului Vatican II s-au emis următoarele documente:
Sacrosanctum concilium: Constituţia despre sfânta liturgie, 4 dec. 1963
Inter mirifica: Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială, 4 dec. 1963
Lumen gentium: Constituţia dogmatică despre Biserică, 21 nov. 1964
Orientalium ecclesiarum: Decret despre Bisericile orientale catolice, 21 nov. 1964
Unitatis redintegratio: Decret despre ecumenism, 21 nov. 1964
Christus Dominus: Decret privind misiunea pastorală a episcopilor în Biserică, 28 oct. 1965
Perfectae caritatis: Decret privind reînnoirea vieţii călugăreşti, 28 oct. 1965
Optatam totius: Decret privind formaţia preoţească, 28 oct. 1965
Gravissimum educationis: Declaraţie despre educaţia creştină, 28 oct. 1965
Nostra aetate: Declaraţie despre relaţiile Bisericii cu religiile necreştine, 28 oct. 1965
Dei verbum: Constituţia dogmatică despre revelaţia divină, 18 nov. 1965
Apostolicam actuositatem: Decret despre apostolatul laicilor, 18 nov. 1965
Dignitatis humanae: Declaraţie privind libertatea religioasă, 7 dec. 1965
Ad gentes: Decret privind activitatea misionară a Bisericii, 7 dec. 1965
Presbyterorum ordinis: Decret privind slujirea şi viaţa preoţească, 7 dec. 1965
Gaudium et spes: Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, 7 dec. 1965
Papa Ioan Paul al II-lea, la slujba de beatificare a celui care a convocat acest mare Conciliu al Bicericii Catolice, spunea următoarele despre predecesorul său, astăzi Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea:
„Cu toţii îşi amintesc faţa zâmbitoare a Papei Ioan şi cele două braţe întinse pentru a îmbrăţişa lumea. Câţi oameni au fost cuceriţi de simplitatea inimii sale, combinată cu o largă experienţă cu oamenii şi cu lucrurile! Valul de prospeţime adus de el cu siguranţă nu a privit doctrina, ci mai degrabă modul de explicare a ei; stilul său de a vorbi şi de a acţiona era nou, după cum nou era şi stilul său prietenesc de a interacţiona cu oamenii simpli dar şi cu oamenii puternici ai acestei lumi. Cu acest spirit a convocat el Conciliul Vatican II, întorcând astfel o nouă pagină din istoria Bisericii: creştinii s-au auzit chemaţi să proclame Evanghelia cu un înnoit curaj şi cu o mai mare atenţie la ‘semnele’ timpurilor.”
„Conciliul a fost cu adevărat o viziune profetică a acestui bătrân Pontif care, chiar şi în mijlocul numeroaselor dificultăţi, a deschis un timp al speranţei pentru creştini şi pentru omenire. […] În ultimele momente ale vieţii sale pământeşti şi-a încredinţat testamentul Bisericii: ‘Ce contează mai mult în viaţă este binecuvântatul Isus Cristos, Biserica Sa sfântă, Evanghelia Sa, adevărul şi bunătatea’. Şi noi dorim să primim acest testament, dându-i mărire lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit un astfel de Păstor.”
ACC
