Pericolul reducerii Evangheliei la un fapt social, la o obişnuinţă, s-a aflat în centrul omiliei papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 5 octombrie a.c., în capela casei "Sfânta Marta", din Vatican. Inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, după sfântul Luca, capitolul 10, pontiful a atras atenţia asupra efectelor negative ale trăirii creştinismului ca pe o obişnuinţă şi nu ca pe o relaţie autentică cu Isus.
Papa Francisc: «Şi acest obicei ne doare, pentru că reducem Evanghelia la un fapt social, sociologic și nu la o relație personală cu Isus. Isus îmi vorbește, îți vorbește, vorbește fiecăruia dintre noi. Predica lui Isus este pentru fiecare dintre noi. De ce acei păgâni care, de îndată ce au auzit predica lui Isus, merg cu el și eu, care m-am născut aici, într-o societate creștină, ajung să trăiesc creștinismul ca pe o obişnuinţă, ca pe o deprindere socială, o îmbrăcăminte pe care o port și apoi o las deoparte? Și Isus plânge pentru fiecare dintre noi când trăim creştinismul în mod formal, nu real.»
Sfântul Părinte s-a oprit asupra unui motiv al trăirii creştinismului în mod formal: teama de a ne lăsa iubiţi de Dumnezeu, ceea ce determină izolarea lui Isus în spaţiul bisericesc:
Papa Francisc: «Există ipocrizia păcătoșilor, dar ipocrizia celor drepţi este teama faţă de iubirea lui Isus, teama de a se lăsa iubiţi. Și, în realitate, atunci când facem acest lucru, încercăm să gestionăm relația cu Isus. "Da, mă duc la Liturghie, dar tu [n.n. Isus] rămâi aici, în Biserică, în vreme ce eu mă duc acasă.". Astfel, Isus nu vine acasă cu noi: nu vine în familie, în educația copiilor, în școală, în cartier.»
Îndemnându-ne la o examinare a conştiinţei, la o analiză critică a modului înjumătăţit, superficial, mediocru de a trăi creştinismul, pontiful a spus:
Papa Francisc: «Astăzi ar putea fi pentru noi o zi de examinare a conștiinței, având ca refren: "Vai de tine, vai de tine, pentru că ți-am dat atât de mult, m-am dat pe mine însumi, te-am ales să fii creștin, să fii creștin, și tu preferi o viață mediocră, superficială, un fel de 'jumi-juma': da, un pic de creștinism și de apă sfântă, dar nimic mai mult". În realitate, atunci când trăim această ipocrizie creștină, de fapt nu facem decât să-l alungăm pe Isus departe de inimile noastre. Ne prefacem că-l avem pe Isus în inimi, dar de fapt l-am alungat. [n.n. Spunem că] "Suntem creștini, mândri de a fi creștini", dar trăim ca niște păgâni.»
