Crucea lui Isus ne învață să ne confruntăm cu falimentul, să nu ne pierdem speranța în victorie și să nu ne temem de ”momentele grele” care pot fi iluminate tocmai de pe cruce, semnul victoriei lui Dumnezeu asupra răului. Cel rău, Satana, care este distrus și în lanțuri, ”latră în continuare” iar cine se apropie să-l mângâie este distrus.
La omilia Sfintei Liturghii celebrată în capela Casei Sf. Marta vineri, 14 septembrie 2018 – sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci – papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Num 21,4-9 sau Fil 2,6-11 și In 3,13-17) și a vorbit despre Sfânta Cruce ca semn al înfrângerii, dar și al biruinței.
A contempla Sfânta Cruce, semnul distinctiv al creștinului, este pentru noi – a subliniat pontiful – o ocazie de a contempla un semn de înfrângere, dar și un semn de victorie. Aparent, pe cruce dă faliment ”tot ceea ce Isus făcuse în timpul vieții” și se prăbușește toată speranța celor care l-au urmat pe Isus.
Papa Francisc: «Să nu ne fie teamă să contemplăm crucea ca moment de înfrângere, de faliment. Apostolul Paul, când face o reflecție despre misterul lui Isus Cristos, ne spune lucruri mari, ne spune că Isus s-a despuiat de sine, s-a nimicit pe sine, s-a făcut păcat până la sfârșit, a luat asupra sa tot păcatul nostru, tot păcatul lumii: era o ”cârpă”, un condamnat. Paul nu se temea să arate această înfrângere, ceea ce poate să lumineze un pic momentele noastre grele, momentele noastre de înfrângere, dar crucea este și un semn de victorie pentru noi, creștinii.»
La prima lectură biblică a celebrării euharistice, luată din cartea Numerilor, se prezintă momentul exodului: poporul evreu care murmura ”a fost pedepsit de șerpi”. Acest fapt – a remarcat papa – aduce aminte de șarpele din vechime, de Satana, Marele acuzator. Dar simbolul șarpelui care era dătător de moarte, îi spune Domnului lui Moise, va fi înălțat și va fi dătător de mântuire. Aceasta este o profeție, a notat Sfântul Părinte, pentru că ”Isus, făcut păcat, l-a învins pe autorul păcatului, l-a învins pe șarpe”. Satana era fericit în Vinerea Sfântă, subliniază mai departe pontiful, ”atât de fericit încât nu și-a dat seama” de marea capcană ”a istoriei în care urma să cadă”. După cum ne spun Sfinții Părinți ai Bisericii, Satana, ”văzându-l pe Isus atât de distrus, sfâșiat, ca un pește flămând care merge spre momeala din cârlig, a mers și l-a înghițit pe Isus”. Dar ”în acel moment a înghițit și dumnezeirea pentru că aceasta era momeala din cârlig”. Din acel moment, a spus papa Francisc, ”Satana este distrus pentru totdeauna. Nu are putere. Crucea, în acel moment, s-a schimbat în semnul victoriei”. ”Biruința noastră este crucea lui Isus, victoria în fața dușmanului nostru, a marelui șarpe din vechime, a Marelui acuzator”.
Prin crucea lui Isus ”noi am fost mântuiți, în acel parcurs pe care Isus a vrut să-l facă până în adâncuri, dar cu tăria dumnezeirii”. De altfel, Isus spune: ”Când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine” (In 12,32).
Papa Francisc: «Isus este înălțat și Satana, distrus. Crucea lui Isus trebuie să fie pentru noi atracție: să o privim, pentru că este tărie pentru a continua mai departe. Șarpele din vechime, distrus, continuă să latre, continuă să amenințe dar, cum spuneau Părinții Bisericii, este un câine înlănțuit: nu te apropia și nu te va mușca. Dar dacă mergi să-l mângâi, pentru că fascinația te mână într-acolo ca și cum ar fi un cățeluș, pregătește-te: te va distruge.»
Viața noastră, a reluat pontiful, merge înainte cu Isus Cristos învingător și înviat, care îl trimite la noi pe Spiritul Sfânt, dar și cu acel câine înlănțuit ”de care nu trebuie să mă apropii pentru că mă va mușca”.
Papa Francisc: «Crucea ne învață acest lucru: că în viață există falimentul și victoria. Trebuie să fim capabili să suportăm înfrângerile, să le purtăm cu răbdare, chiar înfrângerile păcatelor noastre pentru că El a plătit pentru noi. Să le suportăm în El, să cerem iertare în El dar niciodată să nu ne lăsăm ademeniți de acest Câine înlănțuit. Ar fi frumos ca astăzi, acasă, în liniște, să ne luăm cinci, zece, cincisprezece minute înaintea Crucifixului sau a ceea ce avem acasă sau a celui de la rozariu: să-l privim, este semnul nostru de înfrângere, care provoacă persecuțiile, care ne distrug, dar este și semnul nostru de victorie pentru că acolo Dumnezeu a învins».
