Redacția: Dragi prieteni, site-ul e-communio.ro publică o serie de 12 articole despre martiriul celor șapte episcopi greco-catolici, precum și despre persecuția împotriva Bisericii Române Unite în perioada 1944-1970. E vorba de o sinteză a conținutului volumelor POSITIO super martyrio prezentate Congregației Cauzelor Sfinților de către Postulatura Cauzei de beatificare a episcopilor greco-catolici. Articolele aduc informații exacte, bazate pe documente de arhivă și pe mărturii, constituind un material de referință pentru această temă.
Materialele le puteți găsi în secțiunea MARTIRIUL EPISCOPILOR din e-communio.
În lucrarea POSITIO super martyrio, predată Congregației Cauzelor Sfinților la 5.04.2018 (două volume cu un total de 1939 de pagini) s-a prezentat, în formă extinsă, argumentarea martiriului celor șapte episcopi greco-catolici.
Într-o formă redusă, argumentarea a fost publicată în revista Viața Creștină, în perioada mai 2017 - august 2018.
Cele 12 articole ale prezentării de față sunt îmbogățite față de varianta din Viața Creștină cu precizări suplimentare și cu un plus de citate edificatoare din POSITIO super martyrio.
Titlurile articolelor
► 1. Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie
► 2. Argumentarea martiriului episcopului Valeriu Traian Frențiu
► 3. Argumentarea martiriului episcopului Ioan Suciu
► 4. Argumentarea martiriului episcopului Tit Liviu Chinezu
► 5. Argumentarea martiriului episcopului Ioan Bălan
► 6. Argumentarea martiriului episcopului Alexandru Rusu
► 7. Argumentarea martiriului episcopului Iuliu Hossu
► 8. „Lichidarea” stalinistă a Bisericii Române Unite
► 9. Desfășurarea pe teren a „lichidării” Bisericii Române Unite în 1948
► 10. Răspunsul Episcopatului, al preoților și al poporului la persecuție (1944[1]-1948)
► 11. Calea Crucii comună parcursă de cei șapte episcopi greco-catolici (1948-1956)
► 12. Acțiunea Bisericii Române Unite în clandestinitate și „răspunsul” persecutorului în intervalul 1.12.1948 - 1970
Cititorii pot începe lectura fie cu argumentarea martiriului, fie cu persecuția. Facem totuși observația că majoritatea evenimentelor și a mărturiilor de epocă devin pe deplin inteligibile de-abia după descifrarea planului persecutorului și a desfășurării acestuia pe teren.
Metodologia Congregației Cauzelor Sfinților
Cristalizată de-a lungul mai multor secole, această metodologie cere ca actul unic al martiriului să fie analizat din trei unghiuri de vedere, care-l fragmentează într-un fel, dar care permit în același timp o apropiere de acesta.
Într-o omilie pronunțată la 7.04.2008 la Roma, în bazilica San Bartolomeo all'Isola Tiberina, Papa Benedict al XVI-lea a atins subiectul triplei analize a martiriului într-un mod foarte firesc:
„În acest loc încărcat de memorie ne întrebăm: pentru ce acești frați ai noștri care au suferit martiriul nu au încercat să-și salveze cu orice preț binele de neînlocuit al vieții? Pentru ce au continuat să slujească Biserica, în pofida unor grave amenințări și încercări de intimidare? În această bazilică, […] simțim cum răsună mărturia grăitoare a tuturor celor care, nu numai de-a lungul secolului al XX-lea, dar chiar de la începuturile Bisericii, au trăit iubirea și și-au oferit în martiriu viața lui Cristos.”
În citatul de mai sus apar următoarele elemente definitorii ale martiriului:
1) Martirii nu au încercat să-și salveze cu orice preț viața;
2) Au existat grave amenințări și încercări de intimidare din partea
persecutorului;
3) În pofida acestora, martirii au continuat să slujească Biserica.
Reformulate, acestea sunt tocmai cele trei unghiuri de analiză a martiriului:
1) Pătimirea și moartea Servului lui Dumnezeu provocată de persecutor;
2) Persecuția din ură față de credință;
3) Atitudinea și acțiunea Servului lui Dumnezeu înaintea și în timpul fazelor martiriale.
Argumentarea martiriului trebuie înțeleasă ca o pledoarie în fața unui tribunal bisericesc competent. În scopul de a răspunde limitărilor de spațiu impuse de Congregație, în POSITIO super martyrio, „pledoaria” s-a bazat pe o selecție din numeroasele documente și mărturii existente azi. Pentru prezentarea rezumativă de față, a fost inevitabilă o nouă selecție a documentelor din POSITIO. Am păstrat însă toate piesele care ajută la formarea unei convingeri.
Pentru a rămâne pe linia unei prezentări cât mai simplificate, în cadrul expunerii noastre am intitulat cele trei unghiuri de analiză a martiriului astfel:
A. Calea Crucii și moartea episcopului
B. Persecuția împotriva episcopului
C. Atitudinea episcopului în timpul persecuției [2]
Vom face în continuare câteva observații pentru fiecare dintre aceste trei analize:
A. Calea Crucii și moartea episcopului
Metodologia Congregației cere să se înceapă argumentarea martiriului prin documentarea morții provocate de persecutor:
„Se va prezenta succesiunea cronologică precisă a fazelor martiriului şi a împrejurărilor lui, până la moartea provocată şi suferită din ură faţă de credinţă, cu posibila descriere a fazelor următoare, adică a eventualei înmormântări şi a deshumării rămăşiţelor pământeşti ale martirului.”
La acest punct A nu se vor lua în considerare nici planul sau acțiunea persecutorului, nici atitudinea episcopului în timpul persecuției (care sunt tratate separat în cele două analize care urmează).
Foarte concret, ne putem imagina că-l însoțim pe episcop cu un aparat de filmat și înregistrăm sistematic tot ce a trăit el (pătimirea lui) din momentul arestării și până la moarte.
B. Persecuția împotriva episcopului
Metodologia Congregației cere să se schițeze aici:
„Situația istorică specifică și desfășurarea precisă a evenimentelor, evidențiindu-se ura față de credință din partea persecutorului, cu referire precisă și continuă la probele testimoniale și documentare, cu identificarea precisă a diferitelor personaje și a rolului exercitat de ele în evenimentul martiriului.”
Papa Benedict al XVI‑lea a arătat că este necesar să se găsească dovezi de necontestat cu privire la ura față de credință din partea persecutorului: „În lipsa acestui element, nu va fi un martiriu veritabil, conform doctrinei teologice și juridice din totdeauna a Bisericii.”
La acest punct trebuie să facem câteva observații:
a) Noile arhive și documentele selectate
Postulatura din faza romană a beneficiat, între anii 2012-2014, de descoperirea neașteptată a patru mari arhive, necunoscute sau neutilizate până atunci pentru Cauza greco-catolică. S-au identificat astfel, printre altele, arhive care conțin ordinele concrete pentru „lichidarea” Bisericii Române Unite (venite pe linia sovietică, apoi pe linia PCR). S-a identificat, de asemenea, modul în care s-a desfășurat această „lichidare” pe teren (ordinele Direcțiunii Generale a Securității Poporului și rapoartele Direcțiilor de Securitate din Transilvania). Din Arhiva Mitropoliei Blajului, precum și din Arhivele Vaticanului s-au evidențiat noi documente definitorii pentru răspunsul Episcopatului, al preoților și al poporului la persecuție.
În volumul II al lucrării POSITIO super martyrio au fost introduse largi extrase din 571 de documente din toate aceste arhive. Documentele selectate reprezintă o adevărată Carte Albă a Bisericii Române Unite.
b) Persecuția împotriva Bisericii și persecuția particulară împotriva episcopilor
Una dintre primele concluzii ce rezultă din cercetarea arhivelor mai sus menționate este aceea că persecuția stalinistă s-a îndreptat împotriva Bisericii Greco-Catolice Române în ansamblul ei, iar persecuția împotriva Episcopatului greco-catolic a fost numai unul dintre obiectivele persecuției împotriva Bisericii. De aceea, a fost necesar să se trateze în paralel două teme:
- persecuția generală împotriva Bisericii;
- persecuția particulară împotriva fiecărui episcop în parte, până la moartea acestuia; tot aici trebuie făcută observația că și persecuția generală a fost resimțită personal de către fiecare episcop.
c) Episcopii și-au apărat credința și Biserica – ei nu au făcut politică
În lipsa arhivelor semnificative pentru înțelegerea persecuției, multe lucrări istorice anterioare anilor 2012-2014, și chiar ulterioare, au explicat suprimarea Bisericii Române Unite și prin poziția anti-comunistă a episcopilor, bazându-se mai ales pe notele informative, evident distorsionate, ale agenților care îi urmăreau pe episcopi pe teren. Această cauzalitate nu este confirmată de noile arhive, care dovedesc că persecuția s-a îndreptat împotriva credinței catolice și a Bisericii Române Unite ca atare. Episcopii și-au apărat, cu prețul vieții, credința și Biserica. Ei nu au evitat să se exprime cu privire la comunism, dar nu anticomunismul a fost motivația acțiunilor lor. Ei au afirmat întotdeauna că nu se poate accepta nicio „tranzacție” care ar atinge autoritatea infailibilă a Cuvântului lui Dumnezeu și legătura cu Scaunul Apostolic.
C. Atitudinea episcopului în timpul persecuției
Cerințele metodologiei Congregației sunt următoarele:
„Se va specifica purtarea Servului lui Dumnezeu în diferitele faze precedente și concomitente martiriului și mai ales se vor identifica motivațiile precise, tot cu referire la probele testimoniale și documentare; se va descrie atitudinea exterioară și interioară asumată de-a lungul fazelor martiriului, subliniind ura față de credință [a persecutorului] și acceptarea de bunăvoie [din partea Servului lui Dumnezeu] a morții pentru credința în Cristos sau pentru altă virtute creștină.”
Observații finale
a) Menționăm că, în POSITIO super martyrio, practic fiecare afirmație face trimitere printr-o notă de subsol la documente din arhive sau la secțiunea din volumul II, unde se găsesc cele 571 de documente selectate. În scopul de a ușura lectura în această variantă rezumativă, nu am preluat din POSITIO decât un minimum de note de subsol.
b) În descrierea Căii Crucii comune parcurse de fiecare episcop în parte, am fost obligați uneori să reluăm pasaje care se regăsesc și la ceilalți episcopi (de exemplu, trecerea prin lagărul de la Dragoslavele, de la Căldărușani sau prin închisoarea Sighet). Această repetiție a fost necesară pentru a asigura continuitatea lecturii la fiecare martiriu în parte.
c) Atât volumele POSITIO super martyrio, cât și prezentările noastre rezumative din Viața Creștină și cea de pe E‑communio nu sunt decât o argumentare în așteptarea deciziei finale a Sfântului Părinte cu privire la recunoașterea martiriului episcopilor greco-catolici.
Emanuel Cosmovici, în colaborare cu Pr. Cristian Langa
[1] După cum se va vedea în articolele care urmează, persecuția împotriva Bisericii Române Unite a început cu mult timp înainte de anul 1948, anul suprimării acestei Biserici prin lege. Ea s-a manifestat încă din 1944, după intrarea trupelor sovietice în țară.
[2] Menționăm că numele „oficiale”, utilizate de Congregație, pentru cele trei analize sunt:
Martiriul material,
Martiriul formal ex parte persecutoris,
Maritirul formal ex parte Servi Dei.
