Doamna Cleonice, fiica spirituală a lui Padre Pio, a povestit: „În timpul celui de-al doilea război mondial, nepotul meu a fost luat prizonier. Timp de un an de zile nu am primit nicio veste despre el. Toți credeau că a murit. Într-o zi, mama băiatului s-a aruncat la picioarele lui Padre Pio, care era în confesional, spunându-i: „Spuneți-mi dacă fiul meu este în viață. Nu voi pleca de aici, până nu îmi veți spune”.
Padre Pio, cu lacrimile curgându-i pe față, i-a spus: „Ridică-te și du-te liniștită”. Câteva zile mai târziu, continuă doamna Cleonice, fiind în imposibilitatea de a mai suporta durerea părinților, am decis să-i cer lui Padre Pio un miracol. Plină de credință, i-am spus: „Părinte, eu îi voi scrie o scrisoare nepotului meu Giovannino. Voi scrie pe ea doar numele lui, deoarece nu știu încotro să o direcționez. Dumneavoastră împreună cu Îngerul Păzitor o veți duce în locul în care se află nepotul meu”.
Padre Pio nu i-a răspuns nimic. Cu toate acestea, doamna Cleonice a scris acea scrisoare: „Seara, înainte de a dormi, am scris scrisoarea și am așezat-o pe noptieră. Dimineața următoare, am rămas uimită, deoarece scrisoarea nu mai era acolo.
Emoționată, am mers să-i mulțumesc lui Padre Pio, care mi-a spus: „Mulțumește-i Fecioarei Maria!”.
După aproximativ 15 zile, în familie se plângea de bucurie, mulțumindu-i-se lui Dumnezeu și lui Padre Pio: a sosit scrisoarea de răspuns din partea aceluia pe care toți îl credeau mort.
Traducere: Liviu Ursu
