„Cred în una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică. Nu ştiu dacă aţi reflectat vreodată asupra semnificaţiei pe care o are expresia: Biserica este apostolică. Poate câteodată, venind la Roma, v-aţi gândit la importanţa apostolilor Petru şi Paul care şi-au sacrificat viaţa pentru răspândirea şi mărturisirea Evangheliei”. Astfel şi-a început Papa Francisc cateheza de la audienţa generală de miercuri, 16 octombrie, din Piaţa Sfântul Petru.
Continuând şirul catehezelor dedicate Simbolului Apostolilor, Pontiful s-a oprit asupra caracterului apostolic al Bisericii, explicând că „a profesa că Biserica este apostolică înseamnă să subliniezi legătura profundă, constitutivă pe care aceasta o are cu Apostolii, cu acel mic grup, alcătuit din 12 bărbaţi pe care Isus i-a chemat într-o zi la sine, i-a chemat pe nume, pentru a sta cu El şi pentru a-i trimite să predice (cfr Mc 3,13-19)”.
Explicând semnificaţia cuvântului apostol, cuvânt grecesc care înseamnă trimis, Papa a subliniat trei semnificaţii ale adjectivului apostolică, aplicat Bisericii.
Biserica fondată pe predicarea apostolilor
„Biserica este apostolică pentru că este fondată pe predicarea apostolilor, pe autoritatea dată lor de către Cristos însuşi. Sfântul Paul le scrie creştinilor din Efes: „Aşadar, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Isus Cristos” (Ef 2, 19-20); adică, îi compară pe creştini cu pietrele vii care formează edificiul Bisericii, un edificiu fondat pe apostoli şi a cărui piatră unghiulară, care susţine totul, este Isus însuşi”.
„Fără Isus nu poate exista Biserica: fără Isus nu există Biserică. Se înţelege acest lucru? Isus este chiar baza Bisericii, fundamentul!”, a insistat Sfântul Părinte, amintind că Isus, „cel Înviat, cel Viu şi cuvintele sale nu trec, pentru că Cristos nu este trecător, ci este viu, este prezent azi între noi, aici. Şi acesta este frumuseţea Bisericii: prezenţa lui Isus Cristos între noi…”.
Pontiful a accentuat apartenenţa la Cristos, spunând că Biserica pe care a voit-o Cristos nu se fondează pe o idee, pe o filozofie, ci pe Cristos însuşi. „Biserica este ca o plantă care, de-a lungul secolelor, a crescut şi s-a dezvoltat, a adus roade, iar rădăcinile sale sunt adânc plantate în Cristos, iar experienţa sa, de care au beneficiat apostolii aleşi şi trimişi de Isus, a ajuns până la noi”.
„Să ne întrebăm: cum este posibil pentru noi să ne punem în legătură cu această mărturie, cum poate ajunge până la noi ceea ce au experimentat apostolii cu Isus, ceea ce au ascultat de la El”. Cu ajutorul acestei întrebări, Succesorul lui Petru a introdus cea de-a doua semnificaţie a „apostolicităţii”.
Biserica păstrează şi transmite tezaurul credinţei
„Catehismul Bisericii Catolice afirmă că Biserica este apostolică pentru că „păstrează şi transmite, cu ajutorul Spiritului care locuieşte în ea, învăţătura, tezaurul cuvintelor sănătoase auzite de la apostoli” (CBC n. 857)”
Amintind că „Biserica păstrează de-a lungul secolelor acest preţios tezaur, reprezentat de Sfânta Scriptură, doctrina, Sacramentele, ministerul păstorilor, astfel încât să putem fim fideli lui Cristos şi să participăm la însăşi viaţa sa”, Papa Francisc a lansat câteva întrebări privitoare la gradul în care suntem conştienţi de faptul că Biserica ne transmite de secole tezaurul mesajului autentic al lui Cristos.
„Ne gândim vreodată la cât este de important acest dar făcut nouă de Cristos, darul Bisericii în care-l putem afla. Ne întrebăm vreodată cum de este tocmai Biserica cea care ne transmite autenticul mesaj al lui Cristos – în parcursul său de-a lungul secolelor, în ciuda dificultăţilor, problemelor şi slăbiciunilor? Ne dă (n.n. Biserica) siguranţa că ceea ce credem este cu adevărat ceea ce ne-a comunicat Cristos?”
Biserica trimisă să ducă Evanghelia întregii lumi
Sfântul Părinte a explicat cel de-al treilea element care face ca Biserica să fie apostolică, şi anume trimiterea ei în lume pentru a duce Vestea cea Bună, mandat pe care Isus îl încredinţează apostolilor, cărora le spune: „Aşadar, mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit” (Mt 28,19-20).
”Insist asupra acestui caracter misionar al Bisericii, căci Cristos îi îndeamnă pe toţi „să meargă” în întâmpinarea altora, ne trimite, ne cere să ne mişcăm pentru a duce bucuria Evangheliei. Să ne întrebăm încă o dată: suntem misionari prin ceea ce spunem şi mai ales prin viaţa noastră creştină? Prin mărturia noastră? Sau suntem creştini închişi în propria inimă şi în propriile biserici. Suntem creştini de sacristie? Creştini doar în vorbe, dar care trăiesc asemenea păgânilor? Dar chiar trebuie să ne punem aceste întrebări? Acesta nu este un reproş: şi eu mă întreb pe mine însumi ce fel de creştin sunt. Sunt un creştin care dă mărturie cu adevărat?”
”Biserica îşi are rădăcinile în învăţătura apostolilor, martori autentici ai lui Cristos, dar priveşte spre viitor, ferm convinsă că are mandatul de a fi misionară. O Biserică care se închide în ea însăşi şi în trecut îşi trădează propria identitate. Să redescoperim aşadar întreaga frumuseţe şi responsabilitate de a fi Biserică apostolică! Şi, amintiţi-vă: Biserica este apostolică pentru că ne rugăm – aceasta fiind prima îndatorire – şi pentru că vestim Evanghelia prin propria viaţă, dar şi prin cuvinte”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
