de Antonio și Luisa De Rosa
Fiecare căsătorie care funcționează trece prin iertare. Pr. Maurizio Botta le spune mereu cuplurilor care se pregătesc pentru căsătorie: „Amintiți-vă că persoana cu care doriți să vă căsătoriți este un păcătos, nu este perfect. Vrei să te căsătorești cu ea/el cu orice preț? Iată, este cu adevărat un Cain”.
Această frază spune totul. Ne căsătorim cu un păcătos sau cu o păcătoasă, care într-un mod mai mult sau mai puțin grav ne va răni și alături de care vom avea neînțelegeri și căderi. Nu va fi perfect/ă. Câte daune a provocat unei generații întregi filmul Love Story! O iubire pură, romantică, contrastată de o idee care rămâne în minte: A iubi înseamnă a nu mai trebui să spunem niciodată „îmi pare rău”. Nimic nu poate fi mai fals.
A iubi înseamnă tocmai recunoașterea constantă a propriei imperfecțiuni și fragilități. Recunoașterea greșelii. Doar Dumnezeu este credincios în iubire într-un mod perfect. Din acest motiv iertarea este fundamentală. Fără iertare nu există posibilitatea de a iubi.
Sfântul Apostol Pavel raportează acest lucru în celebrul Imn de iubire (1Cor 13). Și Papa Francisc reia acest concept în capitolul IV din Amoris Laetitia: „Dacă permitem unui sentiment rău să pătrundă în viscerele noastre, dăm spațiu acelei supărări care se cuibărește în inimă. Fraza logizetai to kakon înseamnă „ține cont de rău”, „îl are notat”, adică este supărăcios. Contrariul este iertarea, o iertare întemeiată pe o atitudine pozitivă, care încearcă să înțeleagă slăbiciunea celuilalt și încearcă să caute scuze pentru cealaltă persoană, ca Isus care a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Lc 23,34). În schimb, tendința este adesea aceea de a căuta tot mai multe păcate, de a imagina tot mai multe răutăți, de a presupune orice tip de intenții rele și astfel supărarea crește și se înrădăcinează. În acest mod, orice greșeală sau cădere a soțului poate dăuna legăturii de iubire și stabilității familiale. Problema este că uneori se atribuia fiecărui lucru aceeași gravitate, cu riscul de a deveni cruzi pentru orice greșeală a celuilalt. Revendicarea justă a propriilor drepturi se transformă mai mult într-o persistentă și constantă sete de răzbunare, decât într-o apărare sănătoasă a propriei demnități”.
Papa a atins punctul fundamental al fiecărei relații de iubire. Cum reacționăm în fața răului care ni se întâmplă? Este iertarea noastră autentică?
Este un punct fundamental deoarece o iertare neautentică nu permite o adevărată comuniune între soți și, mai devreme sau mai târziu, răzbunările și pretențiile pot distruge tot ceea ce este bun în relația de cuplu, ridicând ziduri de neînțelegere și neîncredere. „Căsătoria se termină atunci când familia nu mai este un loc de iubire, ci devine loc de revendicări sindicale”, spunea Pr. Fabio Bartoli. În Imnul său de iubire, Sfântul Pavel cunoaște bine acest lucru, iar printre exigențele iubirii identifică și necesitatea de a știi să ierți cu inima și nu prin cuvinte.
Iubirea adevărată are memorie scurtă pentru rău și memorie lungă pentru bine. În iubire totul este un dar.
Este posibil să iertăm în acest fel dacă învățăm să ne controlăm orgoliul, care este primul dușman al iertării autentice. De asemenea, sensibilitatea nu trebuie să ne lipsească, deoarece aceasta ne permite să-l privim pe celălalt cu privirea lui Dumnezeu. Putem să iertăm în acest fel dacă ne simțim iubiți și iertați de Dumnezeu. Iartă-ne nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.
Traducere: Liviu Ursu
