La 6 august 1834, la Chilioara, se năștea Alimpiu Barbulovici, protopop greco-catolic şi vicar, publicist, lider al mişcării naţionale a românilor din Sălaj.
A urmat cursurile școlii normale și gimnaziale la Șimleu Silvaniei. La 1 septembrie 1850 a fost înscris în clasa a VII-a la Gimnaziul Piarist din Cluj, iar la 14 septembrie 1852 a fost trimis de Alexandru Sterca-Șuluțiu pentru completarea studiilor gimnaziale, la Trnava apoi la Seminarul Central din Budapesta, pentru a studia teologia. În vara anului 1859 a fost numit preot în comuna Borșa, Cluj. La 6 septembrie 1873 episcopul de Gherla îl numeste vicar al Silvaniei, paroh al Șimleului, protopop de Crasna și Valcău. În 1871 a fost ales președintele Despărțământului “Astrei” din Sãlaj. În calitate de președinte a organizat două adunări generale la Șimleu: prima în 6 august 1878, iar a doua în 6 august 1908. La 15 mai 1874 a fost ales și președinte al “Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni”, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 11 ani. Alimpiu Barboloviciu a fost cel mai longeviv vicar foraneu al Salajului, din 1873 în 1913). A colaborat la mai multe publicații: „Sionul Român”, „Amvonul”, „Foaia bisericească, literară și scolastică” etc.
O pneumonie l-a răpus în ziua de 10 decembrie 1914. Trupul său a fost așezat în curtea bisericii de lemn din Bocșa, lânga mormântul lui Simion Bărnuțiu. În 1948 rămășițele sale au fost mutate în Biserica Greco-Catolică din Bocșa.
Foto: Alimpiu Barbulovici alături de membri ai elitei din Transilvania în august 1908, la parohia sa din Șimleu Silvaniei (ro.wikipedia.org)
Sursa: Ardeleanu Ioan, senior: Alimpiu Barbuloviciu. În: Oameni din Sãlaj. Zalãu, 1938, p. 54. (ro.wikipedia.org)
