În urmă cu 205 ani, la 6 august 1813, în Zau de Câmpie, se năștea Ștefan Moldovan, cărturar transilvănean, profesor la Blaj, protopop greco-catolic de Mediaș, ulterior profesor și vicar general al Episcopiei de Lugoj.
Ștefan Moldovan a deprins știința de carte mai întâi de la bunicul său, dascălul greco-catolic Moise Moldovan. Studiile gimnaziale le-a început la Cluj, pentru ca la 1 octombrie 1830, la o lună de la moartea episcopului Ioan Bob, să fie transferat la Blaj, unde i-a avut drept profesori pe Simion Bărnuțiu și pe Timotei Cipariu. A fost coleg de studii cu George Bariț.
După terminarea studiilor superioare - în cei patru ani de teologie a obținut de fiecare dată calificativul maxim - a fost numit de episcopul Ioan Lemeni profesor de matematică la gimnaziul din Blaj, funcție pe care a îndeplinit-o între anii 1837 și 1838. În 1838 a fost numit preot paroh în Câmpia Turzii și administrator protopopesc în Boian, județul Cluj.
Între anii 1847-1857 a fost paroh și protopop în Mediaș. În anul 1852 a fost numit paroh și vicar în Hațeg, canonic al noii dieceze a Lugojului, apoi vicar general al diecezei până la moarte.
Între 1848 și 1849 s-a numărat printre fruntașii revoluției române din Transilvania, fiind numit comisar imperial de pacificare în Cetatea de Baltă. Ca vicar la Hațeg a lucrat pentru înființarea unei școli pedagogice.
A avut preocupări istorice, copiind o serie de documente privitoare la români, pe care le-a publicat în Gazeta Transilvaniei, Foaie pentru minte, Sionul Românesc și mai ales Transilvania. S-a ocupat și de inventarierea vechilor tipărituri românești din părțile Hațegului, întreținând în acest scop o corespondență cu Timotei Cipariu.
A trecut la cele veșnice în 4 noiembrie 1900.
Sursa: Petru Magdău, Un manuscris al lui Ștefan Moldovan, în: Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, XLVII (2008), pag. 523-553 (ro.wikipedia.org)
