«Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea înfometată de pâine, de libertate, de dreptate, de pace, şi mai ales de harul său divin, nu dispare niciodată. Isus continuă şi astăzi să sature, să se facă prezenţă vie şi mângâietoare, şi face asta prin intermediul nostru. De aceea, Evanghelia ne invită să fim disponibili şi activi, ca acel copilaş care îşi dă seama că are cinci pâini şi spune: "Eu dau asta, apoi tu vei vedea...". În faţa strigătului de foame – orice fel de "foame" – al atâtor fraţi şi surori, în orice parte a lumii, nu putem rămâne spectatori detaşaţi şi liniştiţi», a spus papa Francisc la rugăciunea "Îngerul Domnului", de duminică, din Piaţa Sfântul Petru, referindu-se la Evanghelia Duminicii a XVII-cea din timpul de peste an, în care se relatează despre înmulţirea pâinilor.
Evidenţiind că vestirea lui Cristos, pâine a vieţii veşnice, necesită o generoasă angajare de solidaritate faţă de cei săraci, cei slabi şi lipsiţi de apărare, pontiful a amintit că apropierea şi caritatea reprezintă metrul de măsură al calităţii credinţei noastre, personale şi comunitare.
Oprindu-se asupra bunătăţii şi a curajului copilaşului descris de Evanghelia după sfântul Ioan, capitolul 6, care pune la dispoziţie tot ceea ce are – cinci pâini şi doi peşti – papa Francisc a surprins conexiunea dintre gestul lui plin de generozitate şi milostivirea avută de Isus faţă de mulţimea înfometată, atrăgându-ne atenţia că, la rândul nostru, în calitate de discipoli ai lui Isus, nu putem să ne prefacem că nu-l vedem pe aproapele care suferă.
Papa Francisc: «Cu această pagină evanghelică, liturgia ne induce să nu ne abatem privirea de la acel Isus care duminica trecută, în Evanghelia lui Marcu, văzând "o mare mulţime, i s-a făcut milă" (6,34). Şi acel copilaş cu cele cinci pâini a înţeles această milă şi spune: "Sărmanii oameni! Eu am asta...". Mila l-a făcut să ofere ceea ce avea. De fapt, astăzi Ioan ni-l arată din nou pe Isus atent la nevoile primare ale persoanelor. Episodul provine dintr-un fapt concret: oamenilor le este foame şi Isus îi implică pe discipolii săi pentru ca această foame să fie săturată. Acesta este faptul concret. Isus nu s-a limitat să dăruiască asta mulţimilor, ci a oferit Cuvântul său, mângâierea sa, mântuirea sa şi, la final, [a oferit] viaţa sa, însă, cu siguranţă, s-a îngrijit să le dea şi hrană pentru trup. Şi noi, discipolii săi, nu putem să ne prefacem că nu vedem. Numai ascultând cele mai simple cereri ale oamenilor şi punându-ne alături de situaţiile lor existenţiale concrete vom putea să fim ascultaţi când se vorbeşte despre valori superioare.»
Referindu-se la un detaliu de la finalul relatării evanghelice, cu privire la strângerea firimiturilor rămase, potrivit cererii făcută de Isus discipolilor, pontiful a spus: «Şi eu aş vrea să vă propune această frază a lui Isus: "Adunaţi bucăţile rămase, pentru ca să nu se piardă nimic" (v. 12). Mă gândesc la oamenii cărora le este foame şi la câtă mâncare rămasă aruncăm noi... . Fiecare dintre noi să se gândească: mâncarea care rămâne la prânz, la cină, unde merge? Acasă la mine, ce fac cu mâncarea care rămâne? Se aruncă? Nu [n.n. nu trebuie aruncată] Dacă tu ai această obişnuinţă, îţi dau un sfat: vorbeşte cu bunicii tăi care au trăit după război şi întreabă-i ce făceau cu mâncarea care rămânea. Să nu se arunce niciodată mâncarea rămasă! Se pregăteşte din ea ceva nou sau se dă celui care poate s-o mănânce, celui care are nevoie. Să nu se arunce niciodată mâncarea care rămâne! Acesta este un sfat dar şi o examinare a conştiinţei: ce se face acasă cu mâncarea care rămâne?»
După cateheza prilejuită de rugăciunea "Angelus", pontiful a amintit că luni, 30 iulie, se marchează Ziua Mondială împotriva Traficului de Persoane, promovată de Naţiunile Unite.
«Această plagă reduce în stare de sclavie mulţi bărbaţi, femei şi copii cu scopul exploatării prin muncă şi sexuale, al comerţului de organe, al cerşetoriei şi al delincvenţei forţate. Şi aici, la Roma. Şi rutele migratorii sunt adesea utilizate de traficanţi şi exploatatori pentru a recruta noi victime ale traficului de persoane. Este responsabilitatea tuturor denunţarea nedreptăţilor şi contrastarea cu fermitate a acestui delict ruşinos.»
