„Maria ne conduce întotdeauna la Isus, este o femeie de credinţă, care crede cu adevărat”: a spus Papa Francisc la Veghea de rugăciune, sâmbătă seară, în Piaţa San Pietro, organizată cu ocazia Zilei Mariane din calendarul Anului Credinţei. Au luat parte zeci de mii de credincioşi din diferite ţări, printre care şi un grup din România. Înainte de momentul de rugăciune de seară, cinstitorii Maicii Domnului au făcut pelerinajul la Mormântul Sfântului Apostol Petru, unde şi-au reînnoit mărturisirea de credinţă şi au înălţat rugăciunile stabilite pentru dobândirea indulgenţei plenare.
Cateheza Papei de la Veghea de rugăciune a subliniat multiplele urmări pe care creştinul le primeşte din credinţa Fericitei Fecioare Maria, „femeie care cu adevărat a crezut”. Sfântul Părinte a subliniat trei aspecte centrale: credinţa Maicii Domnului care dezleagă nodul păcatului, credinţa Mariei care dă trup omenesc Fiului lui Dumnezeu şi, în fine, credinţa Mariei drept cale pentru viaţa şi misiunea Bisericii.
Mai întâi, a subliniat Papa, „credinţa Mariei desface nodul păcatului”. Despre această dimensiune a credinţei sale ne vorbeşte Conciliul Vatican al II-lea în constituţia dogmatică Lumen Gentium (nr. 56). Părinţii conciliari, a remarcat Pontiful, au preluat o expresie a Sfântului Irineu care spune: „Nodul neascultării Evei a fost desfăcut de ascultarea Mariei; ceea ce fecioara Eva a legat prin necredinţa ei, fecioara Maria a dezlegat prin credinţa ei” (Adv. Haer. III, 22.4). După cum relaţia unui copil faţă de părinţii lui este marcată de neascultare, la fel se întâmplă şi în legătura noastră cu Dumnezeu: „Când noi nu-l ascultăm, nu urmăm voinţa lui, săvârşim fapte concrete în care arătăm o lipsă de încredere în El – şi acesta este păcatul – se formează ca un fel de nod în interioritatea noastră. Aceste noduri ne răpesc pacea şi seninătatea. Sunt periculoase pentru că din mai multe noduri se poate forma o încurcătură, care întotdeauna este mai dureros şi mai greu de dezlegat”.
„Dar pentru milostivirea lui Dumnezeu nimic nu este imposibil! Chiar şi nodurile cele mai încâlcite se desfac prin harul său. Şi Maria, prin „da”-ul ei, a deschis o uşă lui Dumnezeu pentru a desface nodul neascultării de odinioară, este mama care ne conduce cu răbdare şi blândeţe la Dumnezeu pentru ca El să dezlege nodurile sufletului nostru prin milostivirea sa de Tată. Am putea să ne întrebăm: Câte noduri sunt în viaţa mea? Îi cer Mariei să mă ajute să-mi pun încrederea în milostivirea lui Dumnezeu ca să mă schimb?”.
A doua trăsătură din credinţa Sfintei Fecioare, subliniată de Papa Francisc la Veghea de rugăciune, este participarea Mariei la întruparea Fiului lui Dumnezeu. „Prin credinţa şi ascultarea ei”, se citeşte în Lumen Gentium (nr. 63), „Maria l-a născut pe pământ pe însuşi Fiul Tatălui, fără a cunoaşte bărbat, ci prin adumbrirea Spiritului Sfânt”. Acest adevăr, a fost observaţia Papei, s-a bucurat de o mare atenţie din partea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii: Maria l-a zămislit pe Isus în credinţă şi apoi în trup, când a spus „da” la vestea pe care Dumnezeu i-a dat-o prin intermediul Îngerului. Aceasta înseamnă că „Dumnezeu nu a vrut să se facă om ignorând libertatea noastră, a vrut să treacă prin liberul consimţământ al Mariei”.
„Dar ceea ce s-a întâmplat în Fecioara Maria în mod unic, se întâmplă la nivel spiritual şi în noi când primim Cuvântul lui Dumnezeu cu inimă bună şi sinceră şi îl punem în practică. E ca şi cum Dumnezeu ar lua trup din trupul nostru, El vine să locuiască în noi, pentru că locuieşte în cei care îl iubesc şi păzesc Cuvântul său”.
Întruparea lui Isus, a continuat Papa, este „un fapt care nu priveşte numai trecutul” pentru că ne implică personal pe fiecare dintre noi. „A crede în Isus înseamnă a-i oferi trupul nostru, cu smerenia şi curajul Mariei, pentru ca El să continue să locuiască în mijlocul oamenilor; înseamnă a-i oferi mâinile noastre pentru a-i mângâia pe cei mici şi pe cei săraci; picioarele noastre, pentru a merge în întâmpinarea fraţilor; braţele noastre, pentru a-l susţine pe cel slab şi a lucra în via Domnului; mintea noastră, pentru a gândi şi a face planuri în lumina Evangheliei; dar, mai ales, inima noastră, pentru a iubi şi a lua decizii după voinţa lui Dumnezeu. Toate acestea se întâmplă prin lucrarea Spiritului Sfânt. Să ne lăsăm călăuziţi de El!”
În fine, Sfântul Părinte a spus că credinţa Mariei este o cale, un drum de parcurs. Conciliul Vatican al II-lea ne învaţă că Maria „a parcurs pelerinajul credinţei” (Lumen Gentium, nr. 58). De aceea, a continuat Papa, Maria „merge înaintea noastră în acest pelerinaj, ne însoţeşte şi ne sprijină”.
Dar în ce sens – s-a întrebat Pontiful – credinţa Mariei a fost un drum, o cale? În sensul că pentru ea, a trăi însemna a merge pe urmele Fiului ei. „El este calea, El este drumul! A înainta în credinţă, a avansa în acest pelerinaj spiritual, care este credinţa, nu înseamnă altceva decât a-l urma pe Isus; a-l asculta şi a se lăsa condus de cuvintele lui; a vedea cum s-a comportat El şi a pune picioarele noastre în urmele lui, a avea aceleaşi simţăminte şi atitudini: umilinţă, milostivire, apropiere, dar şi respingerea fermă a ipocriziei, a făţărniciei, a idolatriei”.
„Calea lui Isus este calea iubirii credincioase până la sfârşit, până la jertfa vieţii, este calea crucii. De aceea, calea credinţei trece prin cruce şi Maria a înţeles aceasta încă de la început”.
De la ameninţările lui Irod, care urmărea să-l ucidă pe Pruncul Isus, credinţa Mariei a mers înainte până la ceasul pătimirii lui Isus, când credinţa Mariei era ca „o flacără plăpândă în noapte”. „În noaptea Sâmbetei Sfinte Maria a vegheat. Flacăra ei plăpândă, mică dar clară, a rămas aprinsă până în zorile Învierii. Şi când i-au dat de ştire că mormântul era gol, în inima ei s-a lărgit bucuria credinţei, credinţa creştină în moartea şi învierea lui Isus Cristos. Credinţa ne conduce întotdeauna la bucurie, şi Maria este Maica bucuriei. Ea să ne înveţe să mergem pe această cale a bucuriei şi să trăim această bucurie! Acesta este punctul culminant, această bucurie, această întâlnire a lui Isus cu Maria. Să ne închipuim cum a fost… Această întâlnire este punctul culminant pentru credinţa Mariei şi a întregii Biserici. Cum este credinţa noastră? Asemenea Mariei, o păstrăm aprinsă chiar şi în momentele de încercare, de întuneric? Am eu bucuria credinţei?”
„În această seară”, a încheiat Pontiful adresându-se Sfintei Fecioare, „îţi mulţumim, Marie pentru credinţa ta şi ne încredinţăm din nou ţie, Maica credinţei noastre”.
După momentul de rugăciune din Piaţa San Pietro, statuia Fecioarei Maria de la Fatima a fost dusă la sanctuarul marian al Iubirii Divine, de lângă Roma, unde s-a recitat rugăciunea Rozariului în legătură directă cu mai multe sanctuare din lume. Aici, Veghea de rugăciune s-a prelungit până dimineaţă, când au sosit pelerinii care, potrivit unei frumoase tradiţii, vin pe jos din centrul istoric al Romei în fiecare sâmbătă seară din lunile mai şi octombrie.
Decizia de a celebra pe 13 octombrie Ziua Mariană din Anul Credinţei nu este întâmplătoare. Această dată – a spus mons. Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări – ne aduce aminte de ultima apariţie a Fecioarei Maria celor trei păstoraşi, Iacinta, Francisc şi Lucia, în 1917. Cu acea ocazie, Sfânta Fecioară le-a spus: „Eu sunt Maica rozariului. Oamenii să continue să spună rozariul în fiecare zi! Trebuie să se schimbe, să ceară iertare pentru păcatele lor. Să nu-l mai ofenseze pe Domnul Dumnezeul Nostru, care a fost ofensat atât de mult”.
Ziua Mariană de pe 12-13 octombrie, relansează în Anul Credinţei îndemnul de a redescoperi importanţa rugăciunii prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria şi de a face astfel încât din peisajul spiritual al zilelor noastre să nu lipsească niciodată recitarea rozariului.
Duminică, 13 octombrie, Papa Francisc celebrează Sfânta Liturghie în Piaţa San Pietro la ora 10.30 şi va recita Actul de încredinţare faţă de Sfânta Fecioara Maria de la Fatima.
Sursa:ro.radiovaticana.va
