de Nicola Gori
Pentru o zi Bari a devenit un alt Assisi. Sfântul Francisc a trecut frăţeşte ştafeta sfântului episcop Nicolae, pentru ca pacea să înfrângă războaiele şi violenţele. S-a întâmplat sâmbătă, 7 iulie 2018, la întâlnirea de rugăciune şi reflecţie pentru Orientul Mijlociu care a reunit cu papa Francisc pe conducătorii Bisericilor şi comunităţilor din regiune. A fost o zi memorabilă sub semnul împărtăşirii, care a făcut din oraşul din Puglia centrul ecumenismului pentru a uni Orientul şi Occidentul. Vorbeşte despre asta în acest interviu la L'Osservatore Romano cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.
* * *
- Puteţi trasa un bilanţ al întâlnirii?
Cred că se poate spune cu toată umilinţa că a fost o zi foarte fericită. Papa împreună cu patriarhii şi reprezentanţii patriarhilor din Orient a putut să focalizeze atenţia întregii Biserici spre această zonă de suferinţă la un nivel deosebit de ridicat. Chiar fără a neglija suferinţele din Africa, din America Latină, din Asia şi pe cele pentru care plângem şi aproape de noi, mă refer la ceea ce se întâmplă în Mediterana, ceea ce suferă Orientul Mijlociu nu are egal. E suficient să ne gândim la războaiele din Irak şi din Siria, la multele conflicte care se sting şi reapar ca focul vulcanilor. În această întâlnire, pontiful a putut să spună împreună cu conducătorii Bisericilor şi comunităţilor medio-orientale: noi vrem să susţinem pe fraţii noştri creştini care sunt victime ale războiului, ale persecuţiilor, ale luptei de putere care a izbucnit pentru interese care sunt străine regiunii, poporului. Dar care provoacă acest măcel de refugiaţi şi face o rană teribilă creştinilor care au scăzut ca număr în Orientul Mijlociu încât papa a ajuns să spună: Orientul Mijlociu fără creştini este un alt Orient Mijlociu.
- În timpul momentelor de fraternitate aţi adunat senzaţiile şi reacţiile patriarhilor?
Toţi erau foarte mulţumiţi şi entuziaşti, pentru că nu numai că au răspuns cu mare bucurie la această iniţiativă a papei, ci au avut confirmarea că această idee a pornit de la mulţi dintre ei. Îndeosebi de la episcopii care veneau în vizita "ad limina" cum ar fi caldeenii, precum şi de la episcopii ortodocşi care îi cereau pontifului să facă ceva. Amintesc că deja episcopii din Orientul Mijlociu au scris papei cerând o reuniune specială a tuturor, catolici şi ortodocşi, în favoarea creştinilor care trăiesc în zona medio-orientală. A vedea că au fost ascultaţi şi că asta s-a făcut în manieră cu adevărat frumoasă a fost pentru ei o bucurie. Au apreciat mult primirea şi participarea oraşului şi a Arhidiecezei de Bari-Bitonto care i-a găzduit. Unit cu faptul că se simţeau orgolioşi să stea alături de papa. Cât priveşte competenţa dicasterului nostru, prezenţa patriarhilor catolici a fost corală. Lipsea numai patriarhul melchit care din motive de forţă majoră n-a putut să suspende vizita sa în Statele Unite ale Americii. Totuşi, l-a reprezentat un mitropolit foarte important: cel de Alep, arhiepiscopul Jeanbart.
- Se poate considera un pas înainte în ecumenism?
Este de fapt un pas concret înainte, nu decis la masa verde, ci născut din faptul de a fi împreună. Ca şi cum s-ar redescoperi o nouă formă de rugăciune şi colocviu care să poată arăta lumii o unitate pentru care plângem pentru că n-o mai avem. Acea unitate spre care toţi vrem să mergem. De fapt, văzându-ne uniţi, toţi puteau să spună: "Iată ce frumos şi ce bucuros ca fraţii să stea împreună".
- Chiar fără a revela conţinuturilor, ce impresii aţi avut din întâlnirea cu uşile închise?
În afară de conferinţa arhiepiscopului Pierbattista Pizzaballa, toţi au putut să intervină şi să manifeste propria opinie fie cu privire la conferinţa însăşi, fie oferind idei şi sugestii care puteau să fie o contribuţie valoroasă pentru a rezolva anumite probleme. Chiar cred că a fost vorba de un fapt unic, pentru că până şi papa şi toţi au intervenit, spunând lucruri care i-au impresionat din conferinţa administratorului apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim. Cred că este un fapt cu adevărat nou că au putut vorbi între ei în acest mod şi să adune contribuţii, puncte de vedere, aprecieri, care fac să se preguste lucrare comună pentru viitor.
- Ce credeţi despre alegerea oraşului Bari ca sediu al întâlnirii?
Bari este un loc de pelerinaj mondial, nu numai european, ci şi din Orientul Mijlociu şi nu numai catolic. Ortodocşii văd în persoana sfântului Nicolae prezenţa Orientului în Occident. Această devoţiune faţă de episcopul de Myra explică pentru ce întâlnirea a avut loc în amintirea sa. Însă Bari păstrează şi icoana Sfintei Fecioare Maria Odegitria. Duminică am celebrat Liturghia cu arhiepiscopul de Bari-Bitonto, Francesco Cacucci, doi patriarhi orientali şi alţi episcopi şi preoţi în cripta catedralei. În faţă se afla imaginea lui Odegitria, care provine din primele secole şi care este cu adevărat programul de viaţă al ecumenismului. Este Sfânta Fecioară Maria care ne spune cu gestul mâinii spre noi, spre papa, spre patriarhi, iată drumul: Isus. Dacă suntem martori ai lui Isus şi vestim Cuvântul său nu numai cu mijloacele, ci cu viaţa noastră, iată că facem adevăratul ecumenism. Trebuie să spun că organizarea, rugăciunea comună, participarea populară la acest gest într-un loc deschis spre Orient cum este Bari, a fost o iniţiativă foarte fericită, despre care putem spune doar că a avut un succes pozitiv.
- Deci se deschid noi perspective?
Din păcate, ştirile care vin din Orientul Mijlociu ne lasă fără cuvinte. În faţa atâtor suferinţe nu ştim ce să spunem. Însă putem spera că responsabilii acestor catastrofe ale războiului au ascultat mesajul întâlnirii de la Bari. Mai ales, cu privire la suferinţele oamenilor, ale celor mai slabi, ale copiilor, aşa cum a amintit şi papa înainte de a lansa spre cer porumbeii pe esplanada bazilicii "Sfântul Nicolae". Putem spera ca să audă glasul omenirii care strigă: pace. Pace ţie! Nu există alt drum pentru a construi viitorul decât a oferi pace şi siguranţă, libertate, dreptate şi progres acestor regiuni. Sunt convins că şi pentru Italia şi pentru Bari a fost o zi de mare seninătate. De fapt, toţi au văzut rolul pe care ele îl au în construirea unei lumi viitoare de dreptate şi de pace în numele lui Cristos.
(După L'Osservatore Romano, 11 iulie 2018)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
