Într-un interval de câteva luni am primit vestea că au murit, mai întâi unul apoi celălalt, în orașe diferite, doi colegi de liceu. Mereu se vorbește bine de cei care mor dar în acest caz se justifică. Amândoi, Gianfranco și Corrado, erau niște domni: niciodată nu bârfeau, mereu erau disponibili să-i ajute pe ceilalți. Chiar dacă fiecare a mers pe drumul său și ne-am revăzut foarte rar, cunoașterea, care se face în acei ani, a unei persoane, este profundă. La aceea vârstă, între 15 și 18 ani, se vede cum celălalt trece prin situații triste și vesele, cum se formează caracterul său. Amintirile din acei ani le păstrăm în suflet. Totul pare frumos cu trecerea timpului: prima iubire, primele experiențe de viață, de sport, de inițiative împreună. Păstrăm apoi amintirea profesorilor noștri, pe care-i imităm și îi ridiculizăm fără milă dar cu simpatie.
Sunt bucuros că mă ocup astăzi de educarea tinerilor. Cred că este activitatea cea mai importantă din lume. Restul este hârtie de împachetat. Persoanele reprezintă realitatea. Nu din întâmplare Domnul nostru Isus Cristos moare pentru oameni, dându-se hrană pentru viața fiecăruia. La acest capitol Papa ne este maestru. Ne indică dimensiunile problemelor mondiale dar plecând de la familie și de la persoană. Bogăția vieții sunt persoanele.
Traducere: AMR
Sursa foto: vanityfair.it
