Biblia are un număr mare de numere, dar nu toate pot fi înțelese imediat. Dincolo de semnificația cantitativă pe care suntem obișnuiți să le-o acordăm, cifrele biblice au deseori un sens simbolic și, uneori, un sens gematric. Cunoașterea acestor subtilități matematice este prețioasă pentru a ne lumina și pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru noi, oameni moderni, numerele sunt folosite pentru un anumit scop: pentru a desemna o cantitate. Pe de altă parte, în Orient, în vremuri străvechi, aveau, pe lângă semnificația cantitativă, un sens simbolic și un sens gematric. În Biblie, prin urmare, cifrele susțin aceste trei realități distincte. De aceea Jerome Martineau, biblist canadian, fost redactor al revistei Notre-Dame du Cape, acum director al unei comunități ce aparține de L'Arche din Quebec, invită orice cititor al Bibliei, care întâlește un număr să se întrebe: acest număr indică o cantitate sau conține un mesaj? Pentru a ne ajuta să vedem mai clar, explică simbolismele cifrelor, într-un articol publicat pe site-ul Interbible.org.
Semnificația simbolică
Numărul 1
Simbolizează pe Dumnezeu, singurul. Exprimă exclusivitatea, primatul, excelența. Astfel, Isus spune: "Eu şi Tatăl Meu UNA suntem" (Ioan 10:30). De asemenea, Sfântul Pavel declară: " Este UN Domn, O credinţă, UN botez,UN Dumnezeu şi Tatăl tuturor" (Efes. 4, 5). Numărul 1 simbolizează mediul divin.
Numărul 2
Reprezintă omul, în care există o dualitate, o diviziune interioară, consecința păcatului original. Acest înțeles face posibilă rezolvarea anumitor enigme conținute în Evanghelie. De exemplu, în Ierihon, după Sfântul Marcu (10,46), este menționat un singur orb, numit Bartimeu, care este vindecat, în timp ce în aceeași scenă, Sfântul Matei (20,30), vorbește despre doi orbi! Cine spune adevărul? Ambii: Marcu ne dă versiunea istorică a faptelor, în timp ce Matei folosește o versiune simbolică.
Numărul 3
Exprimă o totalitate, în raport cu cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent, viitor. În Biblie, a spune trei este echivalent cu a spune "totalitatea" sau "întotdeauna". Astfel, cei trei fii ai lui Noe reprezintă toți descendenții săi. Cele trei negări ale lui Petru simbolizează fiecare dată când Petru a fost necredincios față de Învățătorul său. Cele trei ispite pe care Isus le îndură din partea diavolului în deșert reprezintă toate ispitele cărora trebuia să le facă față în timpul existenței sale pământești. Și când Vechiul Testament îl numește pe Dumnezeu de trei ori sfânt, înseamnă că El posedă plinătatea sfințeniei.
Numărul 4
Simbolizează cosmosul, lumea, în legătură cu cele patru puncte cardinale. De asemenea, când Ezechiel cere Spiritului să vină de la cele patru vânturi pentru a sufla peste oasele uscate, nu înseamnă că există doar patru vânturi, ci că toate vânturile din întreaga lume sunt folosite. De asemenea, atunci când autorul Apocalipsei vorbește despre tronul lui Dumnezeu, înconjurat de patru vii, înseamnă că întreg pământul este tronul Lui.
Numărul 5
Înseamnă "câteva", o cantitate nedeterminată. Isus, atunci când înmulțește pâinile, ia cinci pâini; pe piață, cinci vrăbii se vând cu doi cenți; Elizabeta, mama lui Ioan Botezătorul, după ce a a rămas însărcinată, se ascunde în casă timp de cinci luni. De multe ori, în pilde, Isus folosește numărul 5, oferindu-i acest înțeles nedeterminat: cele cinci fecioare înțelepte și cele cinci fecioare neînțelepte, cei cinci talanți, cele cinci perechi de boi cumpărate de invitatul la ospăț...
Numărul 7
Reprezintă perfecțiunea. Isus îi va spune lui Petru că trebuie să ierte fratelui său de până la 70 de ori câte 7. Apare deseori în legătură cu lucrurile lui Dumnezeu. Autorul Apocalipsei este cel care-l folosește cel mai frecvent (54 de ori), descriind în mod simbolic realitățile divine: cele șapte Biserici din Asia, șapte spirite în jurul tronului lui Dumnezeu, cele șapte trâmbițe, cele șapte sfeșnice, cele șapte coarne și cei șapte ochi ai Mielului, cele șapte tunete, cele șapte răni, cele șapte vase vărsate. 7 se poate referi și la perfecțiunea în rău, așa cum este atunci când Isus ne învață că dacă un duh rău revine într-un om, el se poate întoarce cu încă alte șapte spirite. Sau când Evanghelia ne învață că Domnul a eliberat-o pe Maria Magdalena de șapte demoni. Tradiția creștină a rămas credincioasă acestui simbolism, stabilind 7 sacramente și 7 daruri ale Spiritului Sfânt.
Numărul 12
Exprimă alegerile. Astfel vorbim despre cele 12 triburi ale lui Israel, în timp ce Vechiul Testament ne vorbește de mai mult de 12! Dar asta înseamnă că aceste triburi sunt alese. Cei 12 apostoli ai lui Isus, pe care îi numește cei doisprezece, sunt aleșii Domnului. Apocalipsa vorbește despre cele 12 stele care încoronează Femeia, cele 12 porți ale Ierusalimului ceresc, cei 12 îngeri și cele 12 fructe ale Pomului Vieții.
Numărul 40
Reprezintă înlocuirea unei perioade cu alta sau durata unei generații. Astfel, potopul durează timp de 40 de zile și 40 de nopți, trecerea la o nouă umanitate. Israeliții petrec 40 de ani în deșert, timpul necesar pentru ca generația necredincioasă să fie înlocuită cu alta. Moise rămâne 40 de zile pe Muntele Sinai, iar Ilie urcă 40 de zile. Isus a postit 40 de zile pentru a-și marca trecerea de la viața privată la viața publică.
Sensul gematric
Pe lângă semnificația cantitativă și simbolică, al treilea înțeles pe care un număr poate să îl aibă în Biblie este sensul gematric. Proprie limbilor ebraice și grecești, Gematria este o formă de exegeză care asociază un număr cu o literă. Astfel, un cuvânt poate fi format din numere adunate.
Cel mai cunoscut exemplu de gematrie, potrivit lui Jerome Martineau, este cel găsit în Apocalipsa, cu privire la numărul 666, care indică Bestia. Autorul susține că aceasta este o "figură umană". Se naște astfel ipoteza că cel care se ascunde în spatele acestei cifre ar fi împăratul Nero. Într-adevăr, valoarea numerică a numelui său, adăugându-i titlul de"Caesar" este 666: QSAR NERON = 100 + 60 + 200 +50 + 200 + 6 + 50 = 666.
Un alt exemplu, în Geneza: invazia Palestinei de către patru armate puternice, care l-au făcut prizonier pe Lot, nepotul lui Avraam. Când acesta a fost informat, a adunat 318 de bărbați, i-a urmărit răpitorii și a reușit să-l elibereze pe Lot. Cum poate cineva să-și imagineze că Avraam, cu doar 318 oameni, a fost în stare să învingă cele patru armate puternice din Mesopotamia? Acest număr, 318, explică biblistul, are un înțeles special. Știm că Avraam avea un slujitor pe nume Eliezer, pe care îl numise moștenitor pentru toată proprietatea sa. Dacă luăm numerele care corespund literelor ebraice ale numelui, avem: e=1 + l=30 + i=10 + e=70 + z=7 + r=200 = 318. Aceasta ar însemna că Avraam a plecat să lupte cu toți moștenitorii săi, iar acești moștenitori vor triumfa întotdeauna asupra dușmanilor lor.
Traducere: ACC
