La 10 iunie 1853, la Reteag (Bistrița-Năsăud), se năștea Ion Pop-Reteganul, pedagog, prozator, publicist și folclorist reprezentativ pentru epoca sa, de confesiune greco-catolică, apreciat de mulți drept „cel mai mare folclorist al Ardealului.”
Primele clase le-a făcut în satul natal, la școala care fucționa pe lângă Biserica Greco-Catolică. După doi ani petrecuți la Năsăud, a urmat cursurile Școlii Normale din Gherla și Deva. Terminând studiile, a activat ca învățător în diferite sate din Transilvania: Orlat, Vilcelele Rele, Baru Mare, Boutar, Bucium-Șasa, Sincel, Rodna, contribuind la organizarea școlilor, la răspindirea dragostei pentru învățătură în rândul elevilor și a cunoștințelor practice printre tineri și bătrini. În tot acest timp a fost preocupat și de culegerea folclorului din aceste zone, dar a lucrat și ca redactor la diverse ziare și reviste de renume.
Pentru Ion Pop Reteganul, „școala trebuia să corespună marilor aspirații ale poporului, punând mare preț pe pregătirea lecțiilor. În articolul “De ce fug copiii de la școală”, demonstrează că lecțiile proaste, monotone, lipsite de pauză, sunt o tiranie completă pe bieții școlari”. Acesta considera că lecțiile prea lungi, la fel ca predicile, expuse într-o formă greoaie slăbesc capacitatea de asimilare a copiilor. Acorda o atenție sporită inițierii copiilor în cunoașterea muncilor agricole, din dorința ridicării economice a satelor românești. A apărat cu mult curaj și perspicacitate învățământul în limba maternă, considerând că numai în acest fel se poate contribui la luminarea maselor. A întocmit manuale școlare, a scris articole didactice şi metodice, într-un cuvânt era un adevărat îndrumător și animator în sfera preocupărilor pedagocice.
În timpul vieții, a predat Academiei Române 21 de volume în manuscris, o comisie urmând să trieze materialul în vederea publicării. Scrierile sale aveau la bază experiența sa de viață, multe având un conținut direct sau indirect memorialistic. Fiind populate cu personaje pilduitoare, în bine sau în rău, preoți și învățători gospodari, conștienți de menirea lor de luminători ai poporului, tineri cu sentimente sincere și curate, patrioți gata să-și sacrifice viața în lupta pentru drepturile poporului lor, dar și părinți plini de prejudecăți, împiedicând căsătoriile din dragoste datorită lăcomiei de avere sau nenorocindu-și copiii din prea multă grijă.
O bună parte a operei sale a rămas în coloanele unor ziare. A fost redactor la Deșteptarea, Revista ilustrată și Tribuna, a facut parte din conducerea revista Convorbiri pedagogice, Cărțile săteanului român, Gazeta de duminecă și a colaborat la Gazeta Transilvaniei, Fântâna Blanduziei, Contemporanul, Telegraful român, Șezătoarea, Familia, Foaia ilustrată, Noua bibliotecă română, Gutinul, Lumina, România liberă, Amicul familiei, Biblioteca familiei.
Ion Buzaşi spunea despre folcloristul năsăudean că „a fost mereu în atenţia istoricilor literari. I s-au consacrat trei monografii semnate de către Vasile Netea, Ioan Ilieş, şi, cea mai amplă, de către Ion Apostol Popescu. (...) Din activitatea de folclorist i s-au editat şi reeditat mereu, de-a lungul anilor, Poveştile ardeleneşti, cartea care nu numai că l-a făcut cunoscut, dar a devenit atât de strâns legată de numele său, încât nici nu mai trebuie menţionat autorul ca la Amintiri din copilărie, Balade şi idile, Pădurea spânzuraţilor ş.a.”
Despre Ion Pop Reteganul s-a scris mult și se va mai scrie, fiind o personalitate complexă și pasionată. O lucrare destul de recentă care merită însă multă atenție și trebuie consultată este cea a Laurei Goia, o tânără mămică greco-catolică, care a căutat să ofere o imagine cât mai amplă a personalității marelui om de cultură Ion Pop Reteganul, prin prisma unui demers bibliografic” (A se vedea: Ion Pop Reteganul. Bibliografie, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015). În cadrul acestei biografii autoarea semnalează un text inedit, o autobiografie a lui Ion Pop Reteganul, apărută în Convorbiri pedagogice, cu titlul Eu despre mine.
ACC
