Coborarea Sfântului Spirit era însoțită de cuvintele lui Isus din evanghelia după Ioan: “Dacă însetează cineva, să vină la mine și să bea”. Astăzi, în duminica tuturor sfinților, prima după Rusalii, această chemare generală a Mântuitorului ia forma unei invitații concrete: aceea de a ne lua crucea şi a-l urma pe Fiul lui Dumnezeu. Dacă ni se par oarecum dure și radicale cuvintele evangheliei de astăzi, nu trebuie să uităm că Rusaliile ca și Învierea, sunt schimbări cu adevărat radicale ale vieții noastre. Nu sunt evenimente care să miște doar apele de suprafață, ci marchează o nouă formă de existență și o nouă viață, radical diferite de cele dinainte. Isus vorbește cu Nicodim despre o nouă naștere. La o astfel de schimbare suntem chemați și noi și de aceea suntem numiți sfinți, la fel cum creștinii primelor secole se numeau unii pe alții astfel. Nu mai suntem oameni ai acestei lumi, ci fii ai Tatălui Ceresc, răscumpărați prin moartea și învierea lui Cristos, sfințiți prin coborârea Spiritului Sfânt.
Cuvintele evangheliei de fapt nu sunt radicale; radicală este schimbarea survenită în viața noastră. Din muritori cum eram, am devenit veșnici și de aceea regulile sunt cu totul altele pentru noi. Calea noastră nu mai e calea acestei lumi, fiindcă nu mai aparținem ei, ci calea lui Cristos care ne conduce înspre adevărata viață. Însăși lumea aceasta, oricât de statornică ar părea, devine translucidă în fața celei de-a doua veniri a lui Isus, lăsând să se întrevadă o lume nouă și ceruri noi. Un mister pe care îl putem pătrunde deocamdată doar cu ochii credinței; o lume reînnoită, împlinită, în care vom regăsi tot ceea ce ni se pare că am abandonat: bogății, țarini, legături de sânge sau afective.
Duminica de astăzi ne reamintește imensa demnitate la care am fost chemați. O demnitate pe care prea des o uităm, orbiți de falsele demnități ale unei lumi vechi și învechite, ce ne amortește viețile și conștiințele, încercând să ne convingă că totul se termină aici, pe acest pământ. Cuvintele lui Isus ne trezesc la realitate: când această lume va lua sfârșit și una nouă se va naște, noi vom regăsi însutit tot ceea ce aveam mai de preț pe acest pământ și am abandonat din dragoste pentru Cristos, împreună cu viața veșnică. Sfinți așadar, născuți din nimic și meniți să împărățim veșnic împreună cu Cristos.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 10,32-35.37-38; 19,27-30.
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? Iar Isus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul măririi Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.
