Ştefan Cicio Pop s-a născut într-o familie greco-catolică, în comuna Şigău de lângă Dej, jud. Cluj, la 1 aprilie 1865. A fost un om politic, jurist, membru marcant al Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc. A luptat neîncetat pentru recunoaşterea drepturilor naţionale ale românilor din Ardeal.
Rămas orfan de mic copil a fost adoptat şi crescut de către un unchi al său, Vasile Pop din Gherla. A urmat şcoala primară la Gherla, iar liceul la Sibiu. Studiile universitare le urmează la Viena şi Budapesta, iar în 1891 obţine doctoratul în ştiinţe juridice.
Lider al românilor ardeleni. În Parlamentul de la Budapesta
După terminarea studiilor, practică avocatura, timp în care devine membru al Partidului Naţional Român din Transilvania, dornic să lupte pentru mişcarea naţională unionistă a românilor din Ardeal. În „procesul memorandiştilor” din 1894, Ştefan Cicio Pop s-a numărat printre avocaţii apărării, reuşind să obţină amnistierea semnatarilor cu ajutorul intervenţiei regelui României Carol I pe lângă împăratul Franz Joseph.
În 1905, Pop accede în Parlamentul de la Budapesta, fiind ales deputat de Şiria. Din această poziţie, el încearcă să facă cunoscute drepturile naţionale ale fraţilor săi ardeleni.
La 24 septembrie 1906 este condamnat la Cluj de autorităţile maghiare la 3 luni de temniţă şi o amendă de 800 coroane pentru două articole publicate în "Libertatea" şi care contraveneau politicii austro-ungare privind naţiunea română din Ardeal.
Marea Unire. Prim-ministru interimar.
Pe 30 octombrie 1918, participă la formarea Consiliului Naţional Român Central, casa lui fiind sediul acestui consiliu. Pe 1 decembrie 1918, Ştefan Cicio Pop a avut onoarea de a deschide lucrările acestui for unionist, iar apoi activează în Consiliul Dirigent pentru a pregăti unirea administrativă cu Vechiul Regat.
În primele guverne de după Marea Unire, este numit ministru de stat pentru Transilvania, iar la alegerile din noiembrie 1919 accede în Parlamentul votului universal. Pe 10 ianuarie 1920, primul ministru în funcţie, Alexandru Vaida-Voevod, a plecat în străinătate pentru a obţine recunoaşterea actelor legislative ce consfinţeau Marea Unire.
În aceste condiţii, el nu şi-a mai putut exercita sarcinile ce îi reveneau, iar în locul său este ales ad-interim la preşedinţia Consiliului de miniştri Ştefan Cicio Pop. Acest cabinet a guvernat doar până în 12 martie 1920, căci influenţa liberalului Ion I. C. Brătianu asupra regelui Ferdinand I a determinat formarea unui nou guvern.
Vicepreşedinte al PNŢ. Ultimii ani din viaţă
După istorica fuziune din 10 octombrie 1926, Pop va deveni vicepreşedinte şi membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc. Din această poziţie, va fi ales în două rânduri preşedinte al Adunării Deputaţilor, în perioada guvernării naţional-ţărăniste. Ştefan Cicio Pop a încetat din viaţă pe 16 februarie 1934, la vârsta de 71 de ani.
