Ev: Luca 6,31-36
Să ne iubim dușmanii?!? Să ne rugăm pentru ei?!? Să le facem bine?!? Dar cine oare e capabil de așa ceva? Uitați-vă în jur. Câți oameni cunoașteți care fac bine măcar celor ce le fac bine la rândul lor? Nu ați auzit expresia: “Fă bine și așteaptă rău”?
Ceea ce ne cere Isus în evanghelia de astăzi e un lucru absolut imposibil pentru oameni! Se pare că tocmai de aceea ni-l cere: fiindcă ne vrea fii ai lui Dumnezeu și nu doar oameni. Sfârșitul evangheliei indică foarte clar finalitatea cererii lui Isus, scopul ultim: “răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt “. În același timp ne oferă și baza acestei cereri: “pentru că El (Tatăl) este bun și cu cei nemulţumitori şi răi”.
Singurul mod de a iubi dușmanii, de a-i ierta, este să cerem acest dar. Nu apartine omului, dar putem să-l cerem de la Cel ce ne arată calea înspre el. Și îl primim. Mai mult: l-am primit deja. Dumnezeu a devenit Om. Iar prin iubirea lui, imensa lui iubire pentru noi, Omul poate deveni Dumnezeu. Dumnezeu ne-a arătat calea, fiindcă ne-a iubit atunci când îi eram dușmani; atunci când i-am intors spatele și ne-am aliat cu dușmanul lui; atunci când i-am răstignit Fiul; atunci când am străpuns inima Mamei cu o sabie.
Răul se multiplică și se răspândește extrem de ușor: dacă cineva îți dă o palmă, tentația e să-i dai două sau mai multe. Tocmai de aceea, legea “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” chiar dacă pare dură, e de fapt o primă justiție: doar ceea ce ai suferit, nu mai mult! Isus împlinește victoria începută în Vechiul Testament împotriva răului, oprindu-l în El. Si ne cere și nouă să facem la fel. Sigur că asta înseamnă cruce; asta înseamnă o sabie în inimă; asta înseamnă suferință.
Oare câţi dintre noi suntem conştienţi de următorul lucru: chiar dacă nu urâm pe cineva cu adevărat, faţă de multe persoane avem sentimente negative, resentimente? Simțăminte ce nu sunt nimic altceva decât mici semințe de ură, din care răsadurile pot crește cât ai clipi. Dacă nu sunteți siguri, un test simplu vă poate ajuta. Încercați să vă rugați pentru o persoană care v-a făcut rău, într-un fel sau altul, vouă sau prietenilor sau celor din familie. Dacă vă puteți ruga fără nici o problemă sunteți liberi de resentimente. De cele mai multe ori însă, veți simți un nod în stomac sau o strângere de inimă în încercarea de a vă ruga. Este semnul că există răni în sufletul vostru.
Isus ne cere să ne rugăm pentru dușmani în primul rând pentru a ne elibera pe noi. Câtă vreme amintirea unei persoane ne poate strica ziua, e evident: suntem legați. Am putea spune că ni s-a făcut de doua ori rău: răul primit și cel ce se naște în inima noastră. Un lucru însă e cert: nu există o altă cale în afara rugăciunii. Rugati-vă pentru această persoană până veți simți că o faceți cu bucurie, cu seninătate. Fără a uita cine este și ce a făcut. Liberi însă și de el și de răul primit și de amintirea lui. Liberi și bucuroși ca adevărați fii ai lui Dumnezeu. Pe urmele lui Isus!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
