Ascultarea faţă de Dumnezeu, ca element constitutiv al vieţii creştine, s-a aflat în centrul celei de-a patra predici din Postul Mare, ţinută de predicatorul Casei Pontificale, părintele Raniero Cantalamessa, vineri, 16 martie, în Capela"Redemptoris Mater" din Palatul Apostolic, în prezenţa papei Francisc şi a mai multor membri ai Curiei romane.
Precedată de rugăciunea canonică a Orei a Treia, cea de-a patra predică din Postul Mare a oferit o analiză aprofundată a capitolului al 13-lea din Scrisoarea sfântului apostol Paul către romani, punând accentul asupra caracteristicilor ce definesc ascultarea faţă de Dumnezeu, comparată cu un "fir care coboară de sus".
P. Cantalamessa: «Ascultarea faţă de Dumnezeu este ca un fir ce coboară de sus şi susţine minunata pânză agăţată pe un gard viu. Coborând de sus printr-un fir produs chiar de el, păianjenul îşi ţese pânza, perfectă şi întinsă la fiecare colţ. Însă, odată terminată opera, firul care a folosit la ţeserea pânzei nu este tăiat, ci rămâne. De fapt, tocmai acest fir susţine – din centru – toată ţesătura, fără de el întreaga pânză s-ar deforma. Dacă se rupe unul dintre firele laterale (eu am făcut o dată proba), păianjenul se duce imediat şi repară repede pânza, însă odată tăiat firul care coboară de sus, păianjenul se îndepărtează: nu se mai poate face nimic.»
Pornind de la această sugestivă imagine, predicatorul Casei Pontificale a explicat că, fie în societate, în Biserică, într-o congregaţie religioasă, fiecare dintre noi trăieşte într-o deasă reţea [de relaţii] de dependenţă: faţă de autorităţile civile, faţă de autorităţile eclezistice, însă "ascultarea faţă de Dumnezeu este firul care coboară de sus; totul se construieşte pe această ascultare, ce nu poate fi uitată nici după terminarea edificiului". "În caz contrar, totul se pliază din nou pe sine şi nu se mai înţelege deloc de ce mai este necesară ascultarea."
Predica părintelui Cantalamessa s-a oprit asupra ascultării lui Isus, model prin excelenţă al obedienţei faţă de Dumnezeu Tatăl, o ascultare până la moarte ce este "stânca mântuirii noastre".
Insistând asupra caracterului constitutiv pentru viaţa creştină avut de ascultarea faţă de Dumnezeu, predicatorul Casei Pontificale a evidenţiat o perspectivă necesară înţelegerii sensului ascultării faţă de Dumnezeu, faptul că "înainte de a fi virtute, ascultarea este un dar şi înainte de a fi lege este un har".
Însă, din cea de-a patra predică din Postul Mare nu a lipsit perspectiva obedienţei ca "datorie" de a-l imita pe Isus şi ca har, ce-şi are rădăcinile în botez; în virtutea botezului orice creştin trebuie să exercite ascultarea faţă de Dumnezeu, har ce este însă deschis tuturor după cum este necesar tuturor, căci – după îndemnul sfântului Ignaţiu din Antiohia "să nu faci nimic fără aprobarea lui Dumnezeu".
RV/AM
