În această primă duminică din Postul Mare, Evanghelia propune temele ispitirii, a convertirii şi a Veştii celei bune. Evanghelistul Marcu scrie: «Şi, îndată, Spiritul l-a dus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana.» (Mc 1, 12-13) Isus merge în pustiu pentru a-şi pregăti misiunea în lume. El nu are nevoie de convertire dar, în calitate de om, trebuie să traverseze această încercare, atât pentru sine însuşi, pentru a se supune voinţei Tatălui, cât şi pentru noi, pentru a ne da harul de a învinge ispitirile», a spus Sfântul Părinte la începutul reflecţiei rostită în cadrul rugăciunii Angelus, din Piaţa Sfântul Petru.
«Această pregătire» - a continuat - «constă în lupta împotriva spiritului celui rău, adică împotriva diavolului Şi pentru noi Postul Mare este un timp de "competiţie", de luptă spirituală: suntem chemaţi să-l înfruntăm pe cel rău prin rugăciune, pentru a fi în măsură, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l învingem în viaţa noastră de zi cu zi. Noi ştim, din păcate, răul este activ în existenţa noastră şi în jurul nostru, unde au loc violenţe, respingerea celuilalt, închideri, războaie, nedreptăţi. Toate acestea sunt fapte ale celui rău, ale răului.»
Papa Francisc: «Imediat după ispitirile din pustiu, Isus începe să predice Evanghelia, adică vestea cea Bună (…) care pretinde de la om convertire şi credinţă. El vesteşte: "S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" (v. 15) mai exact, să credeţi că această Veste bună reprezentată de Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. În viaţa noastră avem mereu nevoie de convertire, în fiecare zi, iar Biserica ne cere să ne rugăm pentru aceasta. De fapt, nu suntem niciodată îndeajuns de orientaţi către Dumnezeu şi trebuie să ne îndreptăm continuu mintea şi inima spre El. Pentru a face aceasta avem nevoie de curajul de a respinge tot ceea ce ne conduce în afara drumului, falsele valori care ne înşeală şi atrag în mod subtil egoismul nostru. În schimb, trebuie să avem încredere în Domnul, în bunătatea sa şi în planul său de iubire pentru fiecare dintre noi. Da, Postul Mare este un timp de penitenţă dar nu de tristeţe. Este un timp de penitenţă, dar nu este un timp de întristare, de doliu. Este o angajare plină de bucurie şi seriozitate pentru a ne dezbrăca de propriul egoism, de omul cel vechi şi a ne reînnoi potrivit harului Botezului nostru. Doar Dumnezeu ne poate dărui adevărata fericire: este inutil să pierdem timpul pentru a o căuta altundeva, în averi, în plăceri, în putere, în carieră… Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă realizarea aspiraţiilor noastre pentru că este, în acelaşi timp, mântuirea omului şi slava lui Dumnezeu. În această primă duminică din Postul Mare suntem îndemnaţi să ascultăm cu atenţie şi să răspundem apelului lui Isus de a ne converti şi de a crede în Evanghelie. Suntem îndemnaţi să începem, cu angajare, parcursul spre Paști, pentru a primi tot mai mult harul lui Dumnezeu care voieşte să transforme lumea într-o împărăţie a dreptăţii, păcii şi fraternităţii.»
RV/A. Mărtinaş
