«Să privim la noi, dragi frați și surori ai vieții consacrate. Totul a început odată cu întâlnirea Domnului. Dintr-o întâlnire și dintr-o chemare s-a născut calea consacrării. Trebuie să ne amintim și, dacă ne vom aduce bine aminte vom vedea că la acea întâlnire nu eram singuri cu Isus: era și poporul lui Dumnezeu, Biserica, tineri și bătrâni, ca în Evanghelie. Acolo există un detaliu interesant: în vreme ce tinerii Maria și Iosif observă cu fidelitate prescripțiile legii – Evanghelia spunând-o de patru ori – și nu vorbesc deloc, bătrânii Simeon și Ana se precipită și profetizează. S-ar părea că ar trebui să fie invers: în general sunt tinerii cei care vorbesc cu elan despre viitor, în vreme ce bătrânii sunt custozii trecutului. În Evanghelie se petrece contrariul, pentru că – în momentul întâlnirii în Domnul sosesc la timp surprizele lui Dumnezeu.», a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii prezidată marți, în bazilica Sfântul Petru, cu începere de la ora 17.30, în Ziua Mondială a Vieții Consacrate.
«Pentru a permite ca aceste surprize să se petreacă în viața consacrată este bine să ne amintim că nu se poate reînnoi întâlnirea cu Domnul fără celălalt: să nu fie lăsați în urmă unii; să nu se înlăture pe considerente generaționale, ci să se meargă împreună în fiecare zi, avându-l pe Domnul în centru», a mai spus pontiful, amintind că tinerii sunt chemați să deschidă noi porți ale căror chei le dețin vârstnicii. Totodată, Suveranul Pontif a evidențiat că "nu există viitor fără această întâlnire dintre vârstnici și tineri: nu există creștere fără rădăcini și nu există înflorire fără muguri noi. Nu este posibilă profeția fără aducerea aminte și memorie fără profeție; ci este întotdeauna o întâlnire.
Papa Francisc: «Viața frenetică de azi duce la închiderea multor porți întâlnirii, deseori din teamă față de celălalt – rămân mereu deschise porțile centrelor comerciale și conexiunile la rețea; însă în viața consacrată să nu fie astfel: fratele și sora ce sunt dar al lui Dumnezeu fac parte din istoria mea, sunt daruri ce trebuie păzite.»
Să nu vi se întâmple să priviți ecranul telefonului celular mai mult decât ochii fratelui care suferă, sau să vă fixați atenția mai mult pe programele noastre decât asupra Domnului. Deoarece, atunci când sunt puse în centru proiectele, tehnicile și structurile, viața consacrată încetează să mai atragă și nu mai comunică; nu înflorește pentru că uită ceea ce are în subteran, "adică rădăcinile".»
Papa Francisc: «Viața consacrată se naște și se renaște din întâlnirea lui Isus așa cum este: sărac, cast și ascultător. Există o dublă șină pe care călătorește: pe de o parte inițiativa de iubire a lui Dumnezeu, de la care pornește totul și la care trebuie să ne întoarcem mereu; pe de altă parte, răspunsul nostru, ce este de autentică iubire când este fără condiții și îndoieli, când îl imită pe Isus cel sărac, cast și ascultător.»
RV/AM
