(Fotografia Cardinalului Alexandru Todea din august 1964, imediat după eliberarea din detenţie)
Acum 67 de ani, în 31 ianuarie 1951, Episcopul Alexandru Todea a fost arestat pentru o lungă perioadă de timp:
„La data de 31 ianuarie 1951 maşinile securităţii au înconjurat casa unde era ascuns [Alexandru Todea], la Doamna Riceanu, în Reghin [adresa de atunci: strada Karl Marx, nr. 56]. Ninsese proaspăt şi nu erau urme pe zăpadă că ar fi fugit. A reuşit să intre în ascunzătoarea pregătită dinainte, în cea de-a doua cameră a casei, sub podea, pe care a fost aşezat apoi un mic stelaj şi o carpetă. Între timp, la sediul securităţii din Reghin erau torturaţi, pentru a spune unde se ascunde Todea, părinţii Ioan Roşca şi George Guţiu. Primului securitatea i-a smuls rând pe rând unghiile de la mâini şi de la picioare, dar nu a mărturisit nimic. Pe celălalt, pe părintele Guţiu, l-au dezbrăcat şi l-au înfăşurat în cearceafuri ude, l-au întins pe o masă şi l-au bătut de la cap până la picioare. Nu a mai rezistat când l-au bătut la tălpi şi a spus unde este ascuns Todea. «Trădarea» a fost salvatoare pentru că, altminteri, Preasfinţitul Alexandru Todea ar fi murit asfixiat. Când au ridicat capacul, securiştii erau cu armele îndreptate spre ascunzătoare, pentru că erau convinşi că Todea are arme. L-au tras afară din acea groapă aproape leşinat, şi au văzut că într-o mână avea ceva suspect - rozariul pe care se rugase tot timpul. Preasfinţitul Todea s-a aşezat în genunchi pentru un moment de reculegere dar şi pentru a-şi trage sufletul, iar comandantul a strigat: «gata cu prostiile astea, te-am prins şi nu te vei mai întoarce niciodată!». Adunându-şi toate forţele pe care le mai avea, episcopul a răspuns aproape profeţind, «dacă este voia Domnului, mă voi întoarce şi după paisprezece mii de ani» - şi după 14 ani se reîntorcea în Reghin”.
Citat din volumul „Alexandru Cardinal Todea, Omagiu – 100”, Editura Primus, Oradea, 2012
