Este de-a dreptul potrivit acum – cu ocazia aniversării Zilei Naţionale a României - să reflectăm asupra unor consideraţii referitoare la întrebarea: Pot eu influenţa în bine locul în care trăiesc şi ţara mea?
Dar, înainte, vreau să vă împărtăşesc câteva gânduri legate de spiritul civic. De obicei, omul lucrează la dezvoltarea sa proprie: să înveţe mai mult, să fie mai sănătos, să fie mai bogat etc. Să-i fie bine lui şi familiei. Şi până la un punct e în regulă să gândeşti aşa. Doar există responsabili care să se gândească la binele comun: primar care să aibă grijă de oraş, director de şcoală care să aibă grijă de şcoală, poliţie comunitară care să aibă grijă de ordinea din oraş etc. De ce să mă ocup eu de ceea ce nu ţine de mine? Vă mărturisesc că şi eu aveam oroare faţă de tot ceea ce înseamnă spirit civic, mai ales când eram elev pe vremea regimului comunist. Nu mă interesa ceea ce se întâmpla dincolo de uşa familiei mele, în societate, în oraş. Oamenii care stăteau la bloc nu erau interesaţi de cum arată scara blocului (urâtă, mâzgălită, pătată, zgârâiată); doar când intrai după uşa apartamentului trebuia să fie frumos! Spaţiul comunitar, public, obştesc nu contează. Când m-am înscris la Teologie, la cursuri am aflat că spiritul civic nu constă numai “în a respecta legile şi a face tot ceea ce stă în puterea ta ca persoană pentru a contribui la buna funcţionare a societăţii”, ci că spiritul civic este iubirea de aproapele! Pentru un creştin, iubirea faţă de aproapele nu este un opţional. Spiritul civic nu este ceva abstract, ceva anonim; este ceva concret. Aşadar, luptaţi pentru interesele voastre (carieră, familie, sănătate), dar implicaţi-vă şi în viaţa comunităţii. Putem influenţa în bine ţara şi locul în care trăim.
Mă schimb pe mine. Chiar urmărind interesele mele personale (nu egoiste), dezvoltându-mă pe mine (intelectual, material, spiritual), voi schimba implicit locul în care trăiesc.
Îi schimb pe cei de lângă mine. Atât cât reuşesc, şi pe cine reuşesc. Membri ai familiei, prieteni, colegi. Rezultatele pot fi mici dar se vor vedea în timp.
Astăzi, de Ziua Naţională a României, putem să ne manifestăm patriotismul în mod concret: să ne reamintim că trebuie să ne iubim ţara, oraşul, strada, parcul, locurile, instituţiile şi oamenii de lângă noi.
Anton RUS
Facultatea de Teologie, Blaj
