de Philip Kosloski
Plecarea sa este cunoscută ca exemplul perfect de „moarte fericită”.
Puține lucruri se știu despre viața Sfântului Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus. El este pomenit doar de câteva ori în Evanghelii, și nu rostește nici un cuvânt.
Totuși, majoritatea exegeților cred că Iosif a murit înainte de răstignirea lui Isus. Aceasta pentru că Iosif nu a fost prezent la răstignire, și în Evanghelia lui Ioan, Isus o încredințează pe mama sa, cuiva din afara familiei (cf. In 19, 27).
Lând în considerare acest scenariu istoric, multe tradiții susțin că Iosif a murit în brațele lui Isus și ale Mariei sau în prezența lor. Este un tablou minunat care a determinat Biserica să-l proclame pe Iosif, Sfânt patron al „morții fericite”.
Există multe istorisiri ale acelui moment, dar una care cu deosebire emoționează, se regăsește în scrierile Venerabilei Maici Maria a lui Isus din Ágreda (alias călugărița capabilă de bilocație). Ea a scris despre acest episod în „Orașul mistic al lui Dumnezeu”, și mărturia ei este considerată revelație privată.
„Atunci, acest om al lui Dumnezeu, întorcându-se spre Hristos, Domnul nostru, cu cel mai profund respect, a vrut să îngenuncheze înaintea Lui. Dar preadulcele Isus, apropiindu-se, l-a primit în brațele Sale, unde, sprijinindu-și capul, Iosif a spus: «Domnul meu și Dumnezeul meu cel preaînalt, Fiul Tatălui veșnic, Creatorul și Răscumpărătorul lumii, dă binecuvântarea Ta robului Tău și lucrului mâinilor tale; Iartă-mi, o, Rege mult milostiv, păcatele pe care le-am comis în slujba Ta și în raport cu Tine. Te înalț și Te măresc și îți dau mulțumiri eterne și sincere pentru că m-ai ales, în bunăvoință Ta de nedescris, pentru a-i fi soț adevăratei tale Mame; fie ca măreția și gloria Ta să fie mulțumirea mea pentru toată veșnicia».
Răscumpărătorul lumii i-a dat binecuvântarea Lui, spunând: «Tatăl meu, odihnește-te în pace, în harul Tatălui Meu veșnic și al Meu; iar Profeților și Sfinților care te așteaptă în Limb, du-le vestea plină de bucurie a apropierii răscumpărării lor».
La aceste cuvinte ale lui Isus, lăsându-se moale în brațele Lui, preafericitul Sfânt Iosif a murit, și Domnul însuși i-a închis ochii”.
Oricum ar fi decurs lucrurile cu adevărat, Iosif trebuie să fi murit o „moarte fericită”, înconjurat de cea mai iubitoare nevastă și cel mai iubitor Fiu, din întregul univers.
Iată o scurtă rugăciune adresată Sfântului Iosif, cerându-i să mijlocească pentru noi pentru ca și moartea noastră să fie „fericită”:
O, Sfinte Iosife care ți-ai dat ultima suflare în brațele lui Isus și ale Mariei,
obține pentru mine acest har, o, Sfinte Iosife,
ca să-mi dau sufletul întru recunoștință, spunând în spirit,
dacă nu voi putea să fac asta în cuvinte:
„Isuse, Marie și Iosife, vouă vă dau inima și sufletul”.
Amin.
Traducere: Ștefan Munteanu
