«Pentru a înțelege frumusețea celebrării euharistice, doresc să încep cu un aspect foarte simplu: Sfânta Liturghie este rugăciune, chiar mai mult, este rugăciunea prin excelență, cea mai înaltă, cea mai sublimă și, în același timp, cea mai "concretă". De fapt, este întâlnirea de iubire cu Dumnezeu, prin Cuvântul, Trupul și Sângele lui Cristos.», a spus Sfântul Părinte la începutul celei de-a doua cateheze din noul ciclu dedicat Sfintei Liturghii, cateheză întitulată "Liturghia și rugăciunea".
Adresându-se credincioșilor adunați în Piața Sfântul Petru pentru a participa la audiența generală de miercuri, pontiful s-a referit în primul rând la semnificația rugăciunii, explicând că aceasta este, în primul rând, dialog, relație personală cu Dumnezeu, deoarece "omul a fost creat ca ființă relațională care își află plinătatea relațională doar în întâlnirea cu Creatorul său".
Pornind de la Cartea Genezei, în care se afirmă că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este Tată, este Fiu și este Spirit Sfânt, o relație perfectă de iubire care este unitate, pontiful a explicat că, din aceasta, putem înțelege că "noi toți am fost creați pentru a intra într-o relație perfectă de iubire, într-un continuu act de dăruire și de primire". Trecând apoi la Cartea Exodului, pontiful s-a oprit la momentul chemării lui Moise de către Dumnezeu, care se prezintă sub forma rugului aprins și care, întrebat cine este, răspunde "Eu sunt Cel ce sunt", ce exprimă "prezență și favoare".
"Tot astfel și Cristos, când îi cheamă pe discipolii săi, îi cheamă pentru a sta cu El", a spus papa Francisc, explicând că "acesta este, așadar, harul cel mai mare: a putea experimenta cum Euharistia este momentul privilegiat pentru a sta cu Isus și, prin El, cu Dumnezeu și cu frații".
Papa Francisc: «Rugăciunea, ca orice dialog autentic, înseamnă și a ști să rămâi în tăcere – în dialoguri existând momente de tăcere – [să rămâi ] în liniște alături de Isus. (…) Și, din misterioasa tăcere a lui Dumnezeu, izvorăște Cuvântul care răsună în inima noastră. Isus însuși ne învață cum este realmente posibil "să stai" cu Tatăl și ne-o demonstrează prin rugăciunea sa. Evangheliile ni-l arată pe Isus care merge în locuri retrase pentru a se ruga; discipolii, văzând această relație intimă cu Tatăl, simt dorința de a putea participa, și-i cer: "Doamne, învață-ne să ne rugăm" (Lc 11,1). (…) Isus răspunde că primul lucru necesar pentru a ne ruga este să știm să spunem "Tată", adică să-i fim alături cu încredere filială. Însă, pentru a putea învăța, trebuie să recunoaștem cu umilință că avem nevoie să fim instruiți și să spunem cu simplitate: învață-mă să mă rog.»
Pe lângă necesitatea de a fi smeriți și de a ne simți fii, de a ne odihni în Tatăl și de a avea încredere în El, pontiful a pus accentul pe trebuința de a ne lăsa surprinși, asemenea unor copii:
«Copilul pune întotdeauna mii de întrebări pentru că dorește să descopere lumea; și se minunează chiar și de lucrurile mărunte pentru că totul este nou pentru el și, pentru a intra în Împărăția cerurilor, trebuie să ne lăsăm uimiți. Ne lăsăm uimiți în relația cu Domnul, în rugăciune? Ne lăsăm surprinși? Pentru că întâlnirea cu Dumnezeu este întotdeauna o întâlnire vie », a spus pontiful, explicând că rugăciunea nu înseamnă să-i vorbești lui Dumnezeu asemenea unor papagali, ci înseamnă să i te încredințezi lui Dumnezeu, să-ți deschizi inima pentru a lăsa să pătrundă uimirea și, evidențiind importanța de "a reveni la gustul, la bucuria, la capacitatea de a ne lăsa uimi de viață", pontiful ne îndeamnă să ne întrebăm dacă avem dorința de a renaște, bucuria de a o lua de la capăt.
Papa Francisc: «Aveți această dorință? De fapt, poate fi pierdută cu ușurință pentru că, din cauza numeroaselor activități, a atâtor proiecte de realizat, la urmă ne rămâne puțin timp și pierdem din vedere ceea ce este fundamental: viața noastră spirituală. »
RV/AM
