Sfântul Ioan Maria Vianney, ocrotitorul preoților a luptat împotriva celui rău în multe situații.
Da, răul există, dar Dumnezeu este mai puternic. Sfântul din Ars (Franța), patronul preoților, a luptat adesea împotriva Celui Rău. El a învins prin credința și încrederea sa fermă în Dumnezeu. Acesta a lăsat mai multe sfaturi celor care se luptă împotriva diavolului:
Să nu credeți că există un loc pe pământ unde ați putea scăpa de luptele împotriva demonului. Cu harul lui Dumnezeu, care nu ne este niciodată refuzat, putem învinge.
Precum soldatul bun nu se teme de luptă, nici creștinul nu trebuie să se teamă de ispită. Toți soldații sunt buni când sunt în cazarmă: pe câmpul de luptă se face diferența între cei curajoși și cei lași.
Diavolul ispitește numai sufletele care doresc să iasă din păcat și cele care sunt într-o stare de har. Celelalte sunt ale lui, nu trebuie să le ispitească.
Un sfânt care a mers să se plângă lui Isus, după o ispită, L-a întrebat: „Unde ai fost adorabilul meu Isus, în timpul acestei furtuni teribile?“. Domnul i-a răspuns: "Am fost în inima ta, încântat să te văd luptând".
Un creștin trebuie să fie mereu pregătit pentru luptă. Ca și în vremea războiului, există întotdeauna santinele plasate aici și acolo, pentru a vedea dacă dușmanul se apropie; așa că trebuie să fim mereu în gardă pentru a vedea dacă dușmanul nu ne dă târcoale și dacă nu vine să ne surprindă.
Trei lucruri sunt absolut necesare împotriva ispitei: rugăciunea pentru a ne lumina, sacramentele pentru a ne întări și vigilența pentru a ne păzi.
Cu instinctele noastre, lupta este de cele mai multe ori de la egal la egal: fie sunt instinctele cele care ne guvernează, fie noi guvernăm asupra instinctelor. A se lăsa condus de instincte este foarte trist. Un creștin este un nobil și ca un mare Prinț trebuie să-și stăpânească vasalii.
Îngerul nostru păzitor este întotdeauna alături de noi, cu un condei în mână, pentru a ne scrie victoriile. Trebuie să ne spunem în fiecare dimineață: "Haide, sufletul meu, să lucrăm pentru a ne câștiga cerul".
Demonul lasă liniștit creștinii răi; nimănui nu îi pasă de ei, dar împotriva celor care fac binele, el stârnește mii de calomnii, mii de ofense.
Demonului îi este frică de semnul crucii și prin acest semn noi fugim de el. Acest gest necesită un mare respect. Începem de la frunte, de la cap: partea principală, creația, Tatăl; apoi ducem mâna la inimă: dragostea, viața, răscumpărarea, Fiul; și în final umerii: puterea, Spiritul Sfânt. Totul ne amintește de Cruce. Suntem de asemenea făcuți sub forma unei cruci.
Traducere: ACC
