Ca în fiecare an, cu toate că s-a retras, Benedict al XVI-lea s-a întâlnit la sfârșitul lunii august cu foștii săi studenți "Ratzingerschülerkreis", pentru o sesiune teologică. Anul acesta, cei prezenți au discutat pe marginea teologiei fostului papă, iar duminică, 1 septembrie, Benedict XVI a celebrat Sfânta Liturghie în capela guvernatoratului Cetății Vaticane. În cuvântul său papa emerit le-a spus:
În istorie, toți caută locul cel mai bun: pe scena vieții, fiecare vrea să-și găsească locul. Dar întrebarea este: care este locul cel bun și care este locul cel corect? Locul cel dintâi poate deveni repede un loc foarte rău și aceasta nu numai la judecata din urmă, ci deja de pe acest pământ.
Măsura ce stabilește care este locul bun sau rău, este Isus. Cel care va fi împins înainte și va avea primul loc trebuie să fie conștient de pericol. Trebuie să aibă și mai mult privirea fixată către Dumnezeu, să-l ia drept exemplu privitor la responsabilitatea ce o are față de ceilalți, trebuie să devină cel care slujește, cel care știe cu adevărat să se pună la picioarele celorlalți și astfel să fie cel care binecuvântează și este binecuvântat. Cred că toate aceste trebuie să treacă prin inimă, în timp ce-l privim pe cel care este Cea dintâi ființă a Creației, născut într-o iesle și mort pe o cruce. Cele mai bune locuri sunt lângă El și în funcție de măsura lui, în ciuda locurilor spre care ne conduce viața.
Crucială este responsabilitatea înaintea Lui, responsabilitatea dragostei, a dreptății și a adevărului. Conform Evangheliei, ultimul loc a lui Isus, crucea, constituie adevărata înălțare. Să se înțeleagă și să se accepte acest mister al înălțării și al sacrificiului de sine, a fost rugăciunea lui Isus.
În cele din urmă, spiritul creștin al gratuității este necesar umanității. Cele mai mari lucruri ale vieții – iubirea, prietenia, binele, iertatea – nu putem să le cumpărăm, sunt gratuite, la fel cum Dumnezeu ni le oferă pe deplin gratuit. În numele dreptății în lume, nu putem uita darul lui Dumnezeu, dat perpetuu și primit.
Smerită și infinit de mare este, de asemenea, liturghia Bisericii: prin intermediul ei ne apropiem de multitudinea de îngeri și sfinți, într-o adunare de sărbătoare, în bucuria festivă a lui Dumnezeu. Da, acolo unde se celebrează liturghia, acolo este Sionul, muntele Domnului, căutat de omenire încontinuu și care ne permite să fim în Lumină și aproape de Dumnezeu.
Traducere: ACC
Sursa:lesalonbeige.blogs.com
