Despre virtutea blândeţii
Cât sunt de frumoase şi de plăcute persoanele blânde şi ce bine ne simţim în compania lor! Ele ne transformă, ne edifică, au efectul soarelui asupra noastră: pe unde trec, iradiază pace, lumină, bucurie, bunătate, seninătate, iubire şi milostivire! Merită să privim mai îndeaproape această virtute. Blândeţea este, înainte de toate, o atitudine interioară, un mod de a fi. Persoana pătrunsă de blândeţe este calmă, nu intră în panică, nu este negativă, nu dramatizează, ci este plină de speranţă, pentru că îşi pune toată încrederea în Dumnezeu, care este izvorul bucurie sale.
Ea este plină de caritate, refuză orice formă de răutate, exclude violenţa, mânia, supărarea. Când este provocată, nu se răzbună, ci compătimeşte. Observă răni, înţelege suferinţa interioară a persoanei şi nu este interesată să o mărească, ci mai degrabă să o ajute şi să o susţină. Mereu atentă, fără a avea prejudecăţi, ea nu judecă, nu condamnă, ci îi respectă cu un respect sacru pe toţi, ştiind că fiecare are o istorie pe care doar Dumnezeu o înţelege în profunzime. Spune totdeauna ceea ce gândeşte, dar gândeşte înainte de a spune, pentru a nu răni ori ofensa.
Omul blând nu se caută pe sine, nu domină, nu impune nimic nimănui. Nu are pretenţii, nu joacă rolul victimei, nu vrea să atragă atenţia asupra sa. Dumnezeu îi ajunge, El dă sens şi bucurie vieţii sale! Persoana blândă este altruistă, plină de bunătate. Trăieşte pentru alţii. Seamănă mereu binele. Sesizează dificultăţile celorlalţi, ce le lipseşte, şi caută mereu să ajute, cu multă discreţie. Nu-şi propune să schimbe pe nimeni cu forţa. Ştie, mai degrabă, că oamenii se schimbă ei înşişi în faţa dovezilor de iubire: când sunt înţeleşi, când nu sunt condamnaţi, când sunt şi ajutaţi să devină ceea ce Dumnezeu a gândit din veşnicie pentru ei.
Să nu credem că blândeţea este o moştenire genetică sau o chestiune de caracter. Nimeni nu se naşte blând, dar poate deveni. În acest sens, Mântuitorul ne invită să stăm în compania sa, să învăţăm de la El, care ne poate transforma inima, făcând-o asemenea cu a sa. „Învăţaţi de la mine, căci sunt blând şi smerit cu inima”(Mt 11,28). E un îndemn ce merită să-l luăm în consideraţie, căci doar blândeţea şi bunătatea îi pot ajuta pe oameni să se schimbe. Nu-i aşa?
de Pr. Marius Vătămănelu
