Dacă Domnul nu zidește casa,
În zadar se ostenesc zidarii.
Dacă Domnul nu supraveghează cetatea
În zadar veghează santinela.
în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă,
Și vă culcaţi târziu,
Voi care mâncaţi o pâine de trudă:
Celui preaiubit El i-o va da în somn.
Iată, moştenirea Domnului sunt fiii,
Răsplata Lui este rodul pântecelui.
Precum sunt săgeţile în mâna războinicului,
Sunt copiii avuți la tinerețe.
Fericit este omul care are tolba plină:
Nu va trebui să se rușineze când va veni la poartă
Să trateze cu vrăjmașii săi.
Dacă Domnul nu zidește casa, în zadar se ostenesc zidarii. Sfântul Atanasie ne spune că „Dacă nu Domnul însuși ar fi construit Biserica, în zadar ar fi muncit profeții. Și dacă Domnul nu are grijă de om, acesta lucrează în zadar, indiferent ce lucru ar face”.
Nu va trebui să se rușineze când va veni la poartă. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre această întâlnire din prag ca despre un mare moment de bucurie și fericire pentru că: „nu li se va putea spune drepților că Dumnezeu nu se ocupă de ei sau că slujesc unui Domn neputincios: mândri și glorioși, vor putea să îi înfrunte pe dușmani pentru că Dumnezeu, prin binecuvântările Sale, le-a arătat că veghează asupra lor”.
