Din toată inima mea, Te voi lăuda Doamne,
Și voi spune toate minunile Tale.
Mă voi veseli și mă voi bucura de Tine;
Voi cânta numele Tău, Preaînalte.
Când se vor întoarce dușmanii mei înapoi,
Vor slăbi și vor pieri, departe de faţa Ta!
Pentru că ai împlinit judecata mea şi cauza mea;
Te-ai așezat pe tron, Tu Judecătorul dreptății.
Ai certat neamurile şi ai pierdut pe nelegiuiţi;
Ai stins numele lor pentru totdeauna şi în veacul veacului.
Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat;
A pierit amintirea lor cu răsunet.
Iar Domnul rămâne în veac stăpânitor;
Și-a pregătit scaunul de judecată.
Cu dreptate va judeca lumea,
El va judeca corect popoarele.
Şi a fost Domnul scăpare săracului,
Ajutor la vreme potrivită, în necazuri.
Să spere în Tine cei ce cunosc numele Tău,
Pentru că nu părăsești niciodată pe cei ce Te caută, Doamne!
Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion,
Vestiţi între neamuri faptele Lui,
Pentru că Cel ce cere socoteală pentru sânge,
Și-a adus aminte de ei,
Nu a uitat rugămintea săracilor.
Ai milă de mine Doamne!
Privește cum mă smeresc vrăjmaşii mei,
Tu Cel ce mă ridici din porţile morţii,
Ca eu să vestesc toate laudele Tale,
În porţile fiicei Sionului;
Mă voi veseli de mântuirea Ta!
S-au scufundat neamurile în groapa pe care au săpat-o;
În capcana pe care au întins-o, s-a prins piciorul lor.
Domnul se descoperă atunci când face judecată!
Păcătosul este prins în faptele mâinilor lui.
Să fie goniți păcătoşii în iad;
Toate popoarele care uită pe Dumnezeu;
Săracul nu va fi uitat pentru totdeauna,
Nici nu se va pierde în vecie așteptarea nevoiașului.
Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul;
În fața Ta să fie judecate neamurile!
Pune, Doamne, legiuitor peste ele,
ca să cunoască neamurile că sunt oameni.
Pentru ce, Doamne, stai departe?
Pentru ce te ascuzi în vreme de necaz?
Când învinge necredinciosul, îl asuprește pe sărac;
Să fie prinși în planurile pe care și le făuresc.
Păcătosul ajunge să se laude cu poftele sale,
Și nelegiuitul spune: totul merge bine.
Păcătosul, cu mândria sa, îl mânie pe Domnul;
Se gândește că nu-i va cere socoteală,
Că nu este Dumnezeu înaintea lui.
Sunt spurcate căile lui în toată vremea;
Sunt îndepărtate judecăţile Tale de la faţa lui,
Va stăpâni peste toţi vrăjmaşii lui;
Pentru că și-a spus întru inima sa: Nu voi fi clintit,
Eu sunt totdeauna deasupra necazurilor.
Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de viclenie;
Sub limba lui osteneală şi durere.
Stă la pândă în ascuns,
Ca să ucidă pe cel nevinovat;
Ochii lui îl urmăresc pe cel sărac.
Stă și pândeşte,
Ca un leu în ascunzișul său;
Pândeşte ca să apuce pe sărac,
Să-l prindă atrăgându-l în cursă.
Se va pleca şi va cădea,
Când va învinge pe săraci;
Pentru că a zis în inima sa: "Dumnezeu a uitat!
Și-a întors faţa, și nu vede nimic!"
Ridică-Te, Doamne Dumnezeul meu, să se înalţe mâna Ta,
Nu-i uita pe săraci!
Cu ce îl mânie necredinciosul pe Dumnezeu?
Pentru că spune în inima lui: Domnul nu va cere socoteală!
Tu însă vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere,
Ca să le iei în mâinile Tale.
În Tine se încrede săracul,
Și Tu îl îngrijești pe orfan.
Zdrobeşte braţul păcătosului şi al făcătorului de rele,
Se va cere socoteală pentru păcatul lui
Și nu va fi găsit.
Domnul va împărăţi în veac şi în veacul veacului!
Și nelegiuiții vor pieri din pământul Lui.
Domnul ascultă dorinţa săracilor;
La râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta,
Pentru ca să facă dreptate orfanului și celui umilit,
Ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.
Din toată inima mea, Te voi lăuda Doamne. Origene spune că „cel ce iubește din toată inima, poate să mărturisească această dragoste cu inima întreagă”, iar sf. Ioan Gură de Aur ne amintește că sunt două feluri de mărturie pe care omul o poate da: „acuzarea propriilor păcate și mulțumirea. A spune că laud pe Domnul din toată inima înseamnă că un suflet recunoscător mulțumește și atunci când e în dificultate”.
Păcătosul ajunge să se laude cu poftele sale, și nelegiuitul spune: totul merge bine. În interpretarea sf. Ciril al Alexandriei, psalmistul ne transmite că păcătoșii au schimbat percepția asupra răului: „Răul nu mai e considerat rău, nimeni nu mai critică ceea ce este rău, ba dimpotrivă, este lăudat și binecuvântat cel ce îl săvârșește”. Sf. Ioan Gură de Aur la rândul său vede situația omului păcătos ca o inconștiență a situației dezastruoase în care se află: „există un prim infern, și e acela de a se crede fericiți în nefericire”.
Ca să nu se mai mândrească omul pe pământ. Ultimul verset al psalmului vine să întărească faptul că lumea și tot ceea ce e creat este lucrarea Domnului și în stăpânirea sa, iar cel rău nu va putea să îi terorizeze la nesfârșit prin mândria sa, pe ceilalți semeni. Unica șansă este dreptatea lui Dumnezeu pentru că ea pune lumea pe făgașul bun, și îi dă omului posibilitatea de a deveni, în Cristos, o făptură nouă, născută din har.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
