Către Tine, Cel ce locuieşti în cer,
Îmi ridic ochii mei.
Iată, precum ochii robilor
La mâinile stăpânilor lor,
Precum ochii slujnicei
La mâna stăpânei sale,
Aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru,
Până ce îi va fi milă de noi.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi,
Suntem deja prea sătui de defăimare,
Suntem prea sătui de ocara celor îndestulaţi,
De disprețul celor mândri.
Iată, precum ochii robilor la mâinile stăpânilor lor Sfântul Augustin ne invită să medităm la identitatea noastră: „suntem servitori și sunte slujnică, deoarece suntem Biserica; însă Biserica a devenit mireasă, răscumpărată de sângele Mirelui; iar servitorii au devenit prieteni”.
Suntem prea sătui de ocara celor îndestulaţi, de disprețul celor mândri Uneori încercările se pot depăși mai ușor însă acum vocea psalmistului exprimă o situație limită. Sfântul Casiodor ia în discuție situația celor îndestulați și mândri precum și ceasul judecății: „cei îndestulați iubesc această viață, nu se îngrijesc de cea viitoare, își bat joc de cei care ascultă de legea Domnului. Însă la Judecată va fi o schimbare și se vor întreba precum ne spune cartea Înțelepciunii 5,8: ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăția și toată fala ei?”.