Cât de absurdă ar fi situația în care cei patru pescari pe care i-am văzut duminica trecută lăsându-și năvoadele pentru a-l urma pe Isus, să încerce, imediat după aceea, să-și pună bani deoparte pentru a cumpăra noi năvoade. Despre asta e vorba în evanghelia de astăzi: cum să pretinzi că-l urmezi pe Dumnezeu, recunoscându-l ca și Tată milostiv și iubitor, ce are grijă de toți fiii Lui, și totuși, în același timp, să încerci să te pui bine cu mamona pentru a-ți asigura cele necesare pe acest pământ?
Analizând contextul scripturistic, observăm că mesajul evangheliei de astăzi este pregătit, câteva versete mai devreme, de rugăciunea Tatăl nostru. Mântuitorul ne aduce aminte că Dumnezeul în care credem nu este unul oarecare, ci este un Tată atent la toate nevoile noastre. Rezultă de aici o incoerență pe care am putea-o numi teologică a celor care stau cu picioarele în doua bărci. Există însă și o altă, pur logică de această dată, pusă în lumină tot de pericopa de astăzi. Presupunând că am fi indreptățiți să ne preocupăm, cine oare dintre noi ar putea rezolva problema banală a unui fir de păr sau a unui centimetru în plus a staturii? Iar dacă nu reușim să rezolvăm astfel de ecuații simple cu o singură necunoscută, cum să pretindem să ne ocupăm de integralele complexe ale ființării noastre, fără a părea ridicoli? Am fi trimiși ca niște repetenți la lecțiile istoriei noastre pentru a reciti episodul în care Iov vrea să se judece cu Dumnezeu, cerându-i socoteală. Răspunsul Creatorului este doar prima treaptă a înțelegerii și consta în contemplarea minunățiilor creației: "Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul... Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii, şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece? Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei?"
Evanghelia de astăzi ne trimite din nou la Creație: putem să o contemplăm pentru a ne apropia de Cer sau putem deveni robi, adâncindu-ne în grijile, patimile și bogățiile ei. Privind și căutând Cerul, moștenirea acestei lumi ni se va adăuga nouă.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Mt 6,22-33.
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
