De Pippo Corigliano
Darul Spiritului Sfânt, care cuprinde în sine toate celelalte daruri, este darul seninătății. Ceea ce vine de la Dumnezeu aduce seninătate. E un adevăr confortabil. Seninătatea creștinului este un dar pentru cine conviețuiește cu el. O persoană senină, împăcată cu ea însăși, e mai bună decât o persoană pricepută dar tristă, deoarece nu e suficient să facem anumite lucruri, ci e nevoie să le facem răspândind pacea. Seninătatea nu vine de la ”a gândi pozitiv”, ci din convingerea că suntem iubiți de Dumnezeu. Căile lui Dumnezeu sunt diferite de cele lumești (succes, banii, popularitatea, interes, etc). Dumnezeu nu comunică cu profetul Ilie prin foc, vânt sau cutremur (1Re 19), ci printr-o adiere ușoară, plăcută; ca să fie în mijlocul nostru alege să se nască în pântecele unei fecioare, într-o peșteră, duce o viață simplă, apoi face lucruri minunate pe care le explică la doisprezece persoane simple, moare suferind, abandonat de toți, excepție făcând mama lui și un tânăr.
E un Dumnezeu silențios capabil să-i întărească pe cei ce suferă însoțindu-i și susținându-i. Credinciosul știe că încercările au o valoare pe care o va cunoaște pe deplin în viața viitoare, știind că nu trebuie să alerge după lucruri trecătoare. E senin și poartă parfumul plăcut a lui Isus chiar dacă nu-și dă seama. Creștinul nu renunță la drepturile de cetățean dar nu își pune în acestea speranța. Știe că e în misiune cu mandat de la Dumnezeu însuși (”Precum Tatăl M-a trimis pe Mine la fel și eu vă trimit pe voi” Io 20,21), și Dumnezeu însuși îi va dărui putere apostolică. Sfinții suferă, ca Isus, dar sunt senini pentru că Spiritul Sfânt îi susține.
Traducere: AMR
