DUMINICA COBORÂRII SFÂNTULUI SPIRIT
Fratele Mihai din Prilog îi invita pe fiii lui spirituali să ceară în rugăciune “bogăție spirituală”. În fața nedumeririi multora dintre ei, le spunea că e vorba de darul de a vorbi cu autoritate, precum Isus. Evanghelia de astăzi ne oferă exemplul minunat al slugilor trimise să-l prindă pe Mântuitorul. Cuvântul Lui le atinge inimile transformându-i din slugi în oameni liberi. Recunosc, într-un chip tainic, glasul Cerului ce le redă demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Omul atins de Cuvântul Vieții se trezește la viață. La fel ca Nicodim sau femeia cananeancă sau orbul din naștere, și cei de astăzi redescoperă o realitate ce era ascunsă de negura păcatului și totuși atât de intimă lor. Atinși de bogăția spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu, se îmbogățesc de ea la rândul lor și fără frică mărturisesc în fața căpetenilor: “Niciodată n-a vorbit un om așa cum vorbește acest Om”. La asta suntem chemați și noi, cei dăruiți cu darul Spiritului Sfânt. Conform promisiunii de la fântâna lui Iacob, Spiritul devine în sufletele noastre izvor de apă vie. Viața noastră, cuvântul nostru, trebuie să devină pe zi ce trece, tot mai mult, o reflexie a Vieții și a Cuvântului lui Dumnezeu.
Isus stă la răscruce de drumuri, precum Înțelepciunea în Vechiul Testament, și strigă chemându-ne la Lumină. Ne cheamă pe calea care conduce înspre adevărata noastră Casă. De multe ori noi, îmbătați de apele stătute ale acestei lumi, ne împleticim pe cale, orbi ghidați de conducători orbi. Regăsim și în viața noastră aceeași dinamică din evanghelia de astăzi: deși toți aud aceleași cuvinte, unii îl recunosc doar ca pe un om special, alții ca pe un prooroc și în sfârșit, cei care îl ascultă cu adevărat, ca și Cristos. Și noi avem de parcurs un astfel de drum. Nu este suficient că ne-am născut creștini, nu ajunge că ne știm botezați. Toate aceste daruri sunt menite să devină vii, să dinamizeze viața noastră, iar comuniunea noastră cu Dumnezeu trebuie să devină o întâlnire personală cu Cristos cel Înviat.
Vocea Fiului lui Dumnezeu ne orientează înspre Calea adevărată, ne dăruiește Apa și Lumina adevărată. De aceea, atunci când toți în această lume merg la casele lor, așa cum ne spune evanghelia de astăzi, noi știm că adevărata Casă este Împărăția Cerurilor, înspre care ne însoțește Biserica lui Cristos. Sus, în Cer, acolo este Patria noastră…
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 7,37-53; 8,12
Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Isus a stat între ei şi a strigat, zicând: dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Spiritul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era dat Spiritul, pentru că Isus încă nu fusese preamărit. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Cristosul. Iar alţii ziceau: nu cumva din Galileea va să vină Cristos? N-a zis, oare, Scriptura că Cristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: de ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Şi le-au răspuns deci fariseii: nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit Isus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
