După cele două mari sărbători recent celebrate, Schimbarea la faţă şi Adormirea Maicii Domnului, ne putem întreba: “Ce trebuie să facem pentru ca lumina Taborului să strălucească şi în noi? Pentru ca viaţa noastră să fie primită în Împărăţia cerurilor pe urmele Maicii Sfinte?”
Un acelaşi îndemn răsuna şi pe Muntele Taborului şi la nunta din Cana. Vocea Tatălui ne spune: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L!” Vocea Mamei ne invită şi ea: “Faceţi tot ceea ce vă va spune!”
Evanghelia de astăzi ne luminează în acest sens. Fiindcă pune faţă în faţă două tipuri de banchete. Iar noi trebuie să alegem. Unul, prezentat în versetele ce preced lectura de astăzi, ce are loc în palatul lui Irod. Un banchet ce rodeşte moarte, în mod concret moartea lui Ioan Botezatorul, vestitorul Cuvântului. Într-un astfel de banchet Cuvântul nu-şi găseşte loc şi nici vestitorii lui, fiindcă aici totul se vinde şi se cumpără. Suntem într-un oraş, iar întemeietorul oraşelor este Cain.
Isus iese împreună cu ai lui din oraş. Se îndreaptă înspre deşert. Suntem într-o logică inversată. Cetatea, loc ce ar trebui să apere viaţa, se revelează un loc de moarte. Deşertul, spaţiu al morţii, ni se va arăta ca un loc al întâlnirii cu Dumnezeu şi deci al vieţii.
Fiul lui Dumnezeu ne propune un altfel de banchet. Ucenicii nu înteleg şi trăiesc încă logica oraşului. Confruntaţi cu problema prezentată în evanghelie, aceea de a hrăni mulţime de popor, se refugiază în vechia logică şi îl îndeamnă pe Isus să trimită mulţimea în cetate pentru a cumpăra mâncare. Isus însă ştie că mulţimea nu are nevoie de hrana banchetului lui Irod, ci de Pâinea din ceruri, cea care nu se poate cumpăra: se poate doar primi în dar. De aceea ridică ochii la ceruri, înspre Cel care toate le dăruieşte, frânge pâinea, asa cum îşi va frânge trupul şi o dăruieşte, aşa cum se va dărui pentru mântuirea noastră.
Devenim ceea ce mâncăm. Oare ce fel de hrană alegem ? Si ce fel de
banchet ?
PS Claudiu
Episcopul Curiei
